Cerere uriașă pentru o producție extrem de limitată

Abația Sint Sixtus din Frandra de Vest, cunoscută la nivel mondial pentru berea Westvleteren 12, produce cantități infime comparativ cu industria berii din Belgia. În 2025, călugării estimează o producție de puțin peste 7.500 de hectolitri, suficientă doar pentru a acoperi costurile mănăstirii și proiectele caritabile. Pentru comparație, Belgia a produs aproximativ 21 de milioane de hectolitri de bere în 2024.

International Trappist Association certifică în prezent doar 11 fabrici de bere din lume, dintre care cinci se află în Belgia. Statutul de bere trapistă presupune reguli stricte: producția trebuie să aibă loc în apropierea unei mănăstiri, sub supravegherea directă a călugărilor, iar profiturile să fie direcționate exclusiv către comunitate și acte de caritate.

Piața neagră a forțat modernizarea

Prețul oficial al unei sticle de Westvleteren este de aproximativ 2,10 euro. Pe piața gri însă, aceleași sticle ajung să fie vândute la prețuri de peste zece ori mai mari, inclusiv în SUA sau Marea Britanie. Fenomenul a determinat abația să renunțe la celebrul „beer phone”, sistemul telefonic arhaic de comandă, și să introducă un sistem online extrem de strict, cu conturi nominale, intervale limitate de cumpărare și ridicare personală, pe baza numărului de înmatriculare al mașinii.

Citește și: Piața berii se îndreaptă către un minimum istoric

În 2023, călugării au făcut un pas fără precedent, acceptând să exporte anual 240.000 de sticle către câteva magazine selectate din Olanda, cu condiția respectării unor marje de preț atent monitorizate. Scopul: limitarea speculei și acces echitabil pentru consumatori.

Tradiție sub presiune demografică

Dincolo de problema revânzării, amenințarea majoră este scăderea numărului de călugări. La Westvleteren, doar doi călugări mai sunt implicați direct în activitatea berăriei, ajutați ocazional de alți cinci la îmbuteliere. Situația nu este singulară: singura berărie trapistă din SUA s-a închis în 2022, iar abația Achel din Belgia și-a pierdut statutul trapist în 2023, după plecarea ultimilor călugări.

Acest declin pune în pericol nu doar mărci celebre, ci și un model economic unic, bazat pe autosuficiență, stabilitate și contribuții consistente la dezvoltarea comunităților locale.

„O abație cu berărie, nu invers”

Alte mănăstiri, precum Westmalle sau Chimay, funcționează la o scară mai mare, cu producții de peste 100.000 de hectolitri anual, dar păstrează aceeași filosofie: profit limitat, reinvestire controlată și respectarea unui ritm de muncă care să nu contravină vieții monahale, notează Bloomberg. La Westmalle, linia de îmbuteliere funcționează un singur schimb pe zi și este oprită în weekend, din respect pentru angajați și comunitate.

Modelul atrage inclusiv angajați veniți din industria berii comerciale, atrași de lipsa presiunii acționarilor și de orientarea către binele comun.

Un patrimoniu cultural în joc

Cultura berii belgiene este inclusă de UNESCO în patrimoniul cultural imaterial al umanității, iar berile trapiste sunt o componentă esențială a acestei recunoașteri. Scăderea numărului de vocații monahale riscă însă să ducă la dispariția unor instituții care au supraviețuit războaielor și transformărilor sociale timp de aproape două secole.

Pentru moment, semnalele sunt mixte: unele abații reușesc să atragă noi membri sau să redistribuie călugări din mănăstiri închise, dar presiunea rămâne constantă. Miza nu este doar o bere celebră, ci supraviețuirea unui model economic și cultural rar într-o industrie dominată de giganți globali.

  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCBusiness și pe Google News

Ţi s-a părut interesant acest articol?

Urmărește pagina de Facebook DCBusiness pentru a fi la curent cu cele mai importante ştiri despre evoluţia economiei, modificările fiscale, deciziile privind salariile şi pensiile, precum şi alte analize şi informaţii atât de pe plan intern cât şi extern.