Bulgaria investește 7 milioane de euro în modernizarea porturilor Varna și Burgas
21 Februarie 2026
Oamenii de știință de la Northwestern Medicine, o organizație non-profit afiliată Northwestern University Feinberg School of Medicine, din Chicago, au demonstrat pentru prima dată că vaccinurile împotriva coronavirusurilor și infecțiile anterioare cu coronavirusuri pot oferi o imunitate largă împotriva altor coronavirusuri similare.
Această descoperite ajută la construirea unui raționament pentru vaccinuri universale împotriva coronavirusurilor care s-ar putea dovedi utile în fața unor viitoare epidemii.
"Până la studiul nostru, nu a era clar că dacă ești expus la un coronavirus, ai putea avea protecție încrucișată împotriva altor coronavirusuri. Iar noi am arătat că așa este", a declarat autorul principal Pablo Penaloza-MacMaster, profesor asistent de microbiologie-imunologie la Facultatea de Medicină Feinberg a Universității Northwestern.
Rezultatele au fost publicate recent în Journal of Clinical Investigation.
O defalcare a familiilor de coronavirusuri
Cele trei familii principale de coronavirusuri care provoacă boli la om sunt:
Sarbecovirus, care include tulpina SARS-CoV-1, responsabilă de epidemia de Sindrom Respirator Acut Sever (SARS) din 2003, precum și SARS-CoV-2, care este responsabil pentru COVID-19;
Embecovirus, care include OC43, care este adesea responsabil pentru răceala comună;
Merbecovirus, care este virusul responsabil pentru Sindromul Respirator din Orientul Mijlociu (MERS), raportat pentru prima dată în 2012.
Valul MORTAL. România, locul 1 în topul deceselor de COVID la 1 milion de locuitori
Vaccinurile au demonstrat imunitate de protecție încrucișată
Plasma de la oamenii care au fost vaccinați împotriva SARS-CoV-2 a produs anticorpi care au avut reactivitate încrucișată (au oferit protecție) împotriva SARS-CoV-1 și a coronavirusului răcelii comune (OC43), a constatat studiul. Studiul a constatat, de asemenea, că șoarecii imunizați cu un vaccin SARS-CoV-1 dezvoltat în 2004 au generat răspunsuri imune care i-au protejat de expunerea intranazală la SARS-CoV-2. În cele din urmă, studiul a constatat că infecțiile anterioare cu coronavirusuri pot proteja împotriva infecțiilor ulterioare cu alte coronavirusuri.
Șoarecii care fuseseră imunizați cu vaccinuri COVID-19 și care au fost ulterior expuși la coronavirusul răcelii comune (HCoV-OC43, care este diferit de o tulpină SARS) au fost parțial protejați împotriva răcelii comune, dar protecția a fost mult mai puțin robustă, a constatat studiul. Motivul, explică oamenii de știință, se datorează faptului că atât SARS-CoV-1, cât și SARS-CoV-2 sunt similare din punct de vedere genetic - ca niște verișori - în timp ce coronavirusul răcelii comune este mai divergent față de SARS-CoV-2.
"Atâta timp cât coronavirusul are o înrudire mai mare de 70%, șoarecii au fost protejați", a spus Penaloza-MacMaster. "Dacă au fost expuși la o familie foarte diferită de coronavirusuri, vaccinurile ar putea conferi mai puțină protecție".
Va exista vreodată un vaccin universal împotriva coronavirusului?
Având în vedere cât de diferită este fiecare familie de coronavirus, acest răspuns este "probabil că nu", au declarat autorii studiului. Dar ar putea exista o cale de urmat pentru dezvoltarea unui vaccin pentru fiecare familie de coronavirus (Sarbecovirus, Embecovirus și Merbecovirus), au spus aceștia.
"Studiul nostru ne ajută să reevaluăm conceptul unui vaccin universal împotriva coronavirusului", a spus Penaloza-MacMaster. "Este probabil să nu existe unul, dar am putea ajunge la un vaccin generic pentru fiecare dintre principalele familii de coronavirusuri, de exemplu un vaccin universal Sarbecovirus pentru SARS-CoV-1, SARS-CoV-2 și alte coronavirusuri legate de SARS; sau un Embecovirus universal pentru HCoV-OC43 și HKU1 care provoacă răceli comune".
Anii de cercetare în domeniul HIV au condus echipa la această descoperire
Înainte de pandemia COVID-19, Penaloza-MacMaster a studiat vaccinurile împotriva HIV timp de un deceniu. Cunoștințele sale despre modul în care virusul HIV suferă mutații l-au determinat să pună la îndoială reactivitatea încrucișată în cadrul vaccinurilor împotriva coronavirusurilor.
"Unul dintre motivele pentru care nu avem un vaccin eficient împotriva HIV este faptul că este greu de dezvoltat anticorpi cu reactivitate încrucișată", a declarat Penaloza-MacMaster. "Așa că ne-am gândit: "Ce-ar fi dacă am aborda problema variabilității coronavirusului (care este esențială pentru dezvoltarea de vaccinuri universale împotriva coronavirusului) în același mod în care abordăm dezvoltarea vaccinului împotriva HIV?"".
