Codul fiscal și impozitul pe clădiri: decizie definitivă a Curții Constituționale

 Excepția fusese ridicată de o contribuabilă, Alina Badea, în cadrul unui proces aflat pe rolul Tribunalului București – Secția a II-a contencios administrativ și fiscal.

Care au fost criticile aduse Codului fiscal

Contestatoarea a reclamat că dispozițiile art. 458 și 459 din Codul fiscal, raportate la definițiile din art. 453, ar încălca mai multe principii constituționale: legalitatea impunerii, egalitatea în drepturi, dreptul de proprietate privată și libertatea economică.

Ea a susținut că legea este neclară și că, în practică, normele metodologice aprobate de Guvern adaugă la lege, creând definiții și situații suplimentare care afectează contribuabilii. De exemplu, o clădire rezidențială folosită și pentru activități economice ajunge să fie încadrată la „nerezidențială” sau „cu destinație mixtă”, ceea ce determină cote mai mari de impozitare.

Printre argumentele invocate s-au aflat și costurile suplimentare generate de obligația persoanelor fizice de a realiza periodic evaluarea clădirilor, operațiune considerată oneroasă și discriminatorie față de tratamentul aplicat persoanelor juridice.

Punctul de vedere al Ministerului Public

Reprezentantul Ministerului Public a solicitat respingerea excepției ca inadmisibilă, arătând că problemele ridicate țin de modul de interpretare și aplicare a legii, aspect ce nu intră în competența Curții Constituționale, ci a instanțelor de judecată.

Citește și: Taxa pe stâlp 2025: Termen-limită, bonificație de 10% și clarificări importante

Raționamentul Curții Constituționale

Judecătorii CCR au reținut că dispozițiile criticate reglementează modul de calcul al impozitului pe clădiri, diferențiat în funcție de destinația imobilelor. Curtea a subliniat că:

Elaborarea normelor metodologice de către Guvern și Ministerul Finanțelor se circumscrie art. 108 alin. (2) din Constituție, care permite emiterea de hotărâri pentru organizarea executării legii.

În cazul în care aceste norme ar adăuga la lege sau ar contrazice litera Codului fiscal, problema poate fi atacată în contencios administrativ, nu în fața Curții Constituționale.

Criticile formulate vizau, în realitate, interpretarea și aplicarea legii de către administrația fiscală și instanțe, iar acest aspect aparține instanțelor de judecată și, în caz de practică neunitară, Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Decizia finală

În consecință, CCR a respins ca inadmisibilă excepția de neconstituționalitate, arătând că nu se pronunță asupra modului în care o lege este interpretată sau aplicată în practică, ci doar asupra conformității acesteia cu Constituția.

Decizia este definitivă și are caracter obligatoriu, fiind publicată în Monitorul Oficial.