Piața gazelor naturale din România intră într-o nouă etapă de organizare. Autoritatea Națională de Reglementare în Domeniul Energiei a modificat regulamentul după care se tranzacționează produsele standardizate pe piețele centralizate de gaze naturale administrate de Bursa Română de Mărfuri. Ordinul ANRE nr. 11 din 5 mai 2026 a fost publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 406 din 13 mai 2026, și vizează modul în care se fac tranzacțiile cu gaze pe termen scurt, mediu și lung, cine garantează aceste tranzacții și ce informații trebuie publicate pe piață.
Actul normativ nu schimbă direct factura consumatorilor casnici și nu introduce un nou preț al gazelor. În schimb, modifică infrastructura de piață pe care se formează prețurile angro. Cu alte cuvinte, ordinul se referă la regulile după care furnizorii, traderii, operatorii și alți participanți pot cumpăra și vinde gaze naturale pe piețele organizate de BRM.
Miza este importantă pentru că prețurile din piața angro se pot reflecta, ulterior, în costurile furnizorilor și în ofertele făcute clienților. O piață mai transparentă, mai lichidă și cu garanții mai clare poate reduce riscurile comerciale și poate face mai vizibile mișcările reale de preț.
Ordinul actualizează Regulamentul privind cadrul organizat de tranzacționare a produselor standardizate pe piețele centralizate de gaze naturale administrate de Bursa Română de Mărfuri, aprobat inițial prin Ordinul ANRE nr. 95/2021.
Modificările vizează mai multe zone tehnice, dar cu efect practic important: definirea produselor tranzacționate, regulile de participare la piață, rolul contrapărții centrale, modul de garantare, publicarea prețurilor și posibilitatea ca BRM să introducă activitatea de market making.
Mai simplu spus, ANRE pune reguli mai detaliate pentru felul în care se încheie și se garantează tranzacțiile cu gaze. În piața gazelor, riscul ca o parte să nu livreze, să nu plătească sau să nu își respecte obligațiile poate crea dezechilibre importante. De aceea, ordinul acordă un rol mai mare mecanismului de contraparte și contraparte centrală.
Una dintre cele mai importante modificări este clarificarea rolului contrapărții centrale. Potrivit ordinului, aceasta este o societate financiară desemnată de BRM pentru a asigura rolul de contraparte în tranzacții. Ea funcționează pe baza procedurilor proprii, a licenței și a aprobărilor obținute de la organismele de supraveghere financiară.
În practică, contrapartea centrală se interpune între vânzător și cumpărător. Din punct de vedere financiar, ea devine cumpărător pentru participantul care vinde gaze și vânzător pentru participantul care cumpără. Asta înseamnă că tranzacția nu mai depinde doar de încrederea directă dintre două companii, ci este sprijinită de un mecanism de garantare și decontare.
Contrapartea sau contrapartea centrală se ocupă de facturare, decontare, notificări în PVT și administrarea riscurilor. PVT înseamnă punct virtual de tranzacționare, adică zona în care are loc transferul dreptului de proprietate asupra gazelor în sistemul național.
Pentru participanți, această schimbare înseamnă proceduri mai clare, dar și obligații suplimentare. Pentru anumite segmente de piață, simpla convenție de participare cu BRM nu mai este suficientă. Participanții trebuie să încheie și un acord-cadru cu contrapartea sau contrapartea centrală.
Ordinul face distincții între mai multe categorii de produse tranzacționate. Piața produselor standardizate pe termen scurt se referă la gaze cu livrare în intervalul rămas până la sfârșitul zilei gaziere, pentru o zi gazieră sau pentru mai multe zile gaziere consecutive, dar sub o lună calendaristică.
Pentru termen mediu și lung, produsele au o durată de livrare egală sau mai mare de o lună calendaristică. Aici intră contracte standard de vânzare-cumpărare, contracte de tip EFET, contracte preagreate de părți sau contracte propuse de participantul care inițiază ordinul de tranzacționare.
Ordinul menționează și produsele derivate standardizate pe termen mediu și lung, în baza unor contracte de tip futures, cu decontare exclusiv prin livrare fizică. Asta înseamnă că nu vorbim despre simple instrumente financiare speculative fără livrare, ci despre tranzacții care au ca finalitate transferul efectiv al dreptului de proprietate asupra unor cantități de gaze.
O altă zonă importantă este cea a produselor flexibile. Acestea sunt produse cu livrare de minimum o lună calendaristică, cu cantitate exprimată în MWh/zi sau multiplu întreg de 1 MWh/zi și cu transfer al dreptului de proprietate în PVT.
Oferta inițiatoare pentru astfel de produse trebuie să conțină elemente care nu pot fi modificate ulterior tranzacției. Printre acestea se află prețul de pornire și formula de ajustare, cantitatea, profilul de livrare și perioada de livrare.
Această precizare este importantă pentru că reduce riscul ca, după încheierea tranzacției, părțile să modifice elemente esențiale ale contractului. Practic, ceea ce se tranzacționează trebuie să rămână clar și stabil.
Ordinul modifică și regulile privind participarea la piață. Operatorii de distribuție și operatorii de înmagazinare pot participa exclusiv pentru a cumpăra gaze naturale. Clienții finali care au încheiat contract de echilibrare și acces la PVT cu operatorul de transport au drept de tranzacționare pe sensul de cumpărare.
Pe sensul de vânzare, acești clienți finali pot vinde gaze doar pentru a-și echilibra eficient portofoliul propriu, conform reglementărilor în vigoare. Cu alte cuvinte, nu orice client final devine liber trader de gaze. Vânzarea este permisă doar în anumite condiții, pentru echilibrare.
Înregistrarea participanților la piața centralizată se face prin solicitare scrisă către BRM și prin încheierea unei convenții de participare. Pentru piețele unde se folosește mecanismul cu contraparte sau contraparte centrală, este necesar și acordul-cadru aferent.
Un element relevant pentru piață este obligația BRM de a publica informații mai detaliate despre tranzacțiile de pe piața produselor standardizate pe termen scurt.
BRM trebuie să publice zilnic, la sfârșitul intervalului de tranzacționare, volumele tranzacționate pentru fiecare produs, numărul de tranzacții, prețul minim, prețul maxim, prețul mediu, prețul de închidere al zilei, variația prețului de închidere față de ziua anterioară și numărul participanților care au depus cel puțin o ofertă.
Mai mult, o parte dintre aceste informații, precum volumele, numărul tranzacțiilor, prețul minim, prețul maxim și prețul mediu, trebuie publicate la fiecare două ore.
Pentru piață, aceasta este o schimbare importantă. Datele publicate mai des pot ajuta participanții să vadă mai rapid tendințele de preț și nivelul de activitate din piață. În același timp, pot oferi un semnal mai clar despre lichiditate, adică despre cât de ușor se pot încheia tranzacții.
O noutate introdusă prin ordin este posibilitatea ca Bursa Română de Mărfuri, în calitate de titular al licenței de administrare a pieței centralizate de gaze naturale, să implementeze activitatea de market making.
Market making înseamnă desemnarea unuia sau mai multor participanți care să contribuie la funcționarea mai fluidă a pieței. Aceștia pot avea rolul de a asigura prezența constantă a unor oferte de cumpărare și vânzare, astfel încât piața să nu rămână blocată din lipsă de contrapărți.
În piețele cu lichiditate redusă, market makerii pot ajuta la formarea mai clară a prețurilor. Ei nu garantează prețuri mici, dar pot reduce golurile dintre cerere și ofertă și pot face tranzacționarea mai predictibilă.
Condițiile, criteriile de selecție, drepturile și obligațiile participanților desemnați ca market makeri vor fi stabilite prin proceduri interne elaborate de BRM și aprobate potrivit reglementărilor aplicabile.
Ordinul stabilește și reguli privind garanțiile. Pentru produsele standardizate, garantarea bunei execuții a tranzacțiilor se face potrivit clauzelor din contractele standard BRM, contractele EFET, contractele preagreate sau contractele propuse de inițiator, după caz.
Pentru produsele flexibile, garanția se stabilește potrivit contractelor EFET, contractelor preagreate sau contractelor propuse de inițiator.
De asemenea, actul prevede că BRM poate suspenda sau exclude un operator economic de la participarea la piața centralizată dacă acesta nu respectă convenția de participare, acordul-cadru, regulamentul BRM sau procedurile specifice. Excluderea trebuie supusă aprobării unei comisii constituite la nivelul BRM.
Această prevedere contează pentru disciplina pieței. Tranzacțiile cu gaze presupun sume mari, obligații de livrare și riscuri financiare. Un participant care nu respectă regulile poate afecta nu doar partenerul direct, ci și încrederea generală în piață.
Pentru consumatorii casnici, ordinul nu înseamnă o modificare imediată a facturii. Nu introduce un tarif nou, nu modifică direct prețul final și nu stabilește plafonări.
Totuși, efectul poate fi indirect. Furnizorii cumpără gaze de pe piețele angro, iar costurile lor de achiziție pot influența ofertele comerciale. Dacă piața devine mai transparentă, mai lichidă și mai bine garantată, prețurile pot deveni mai ușor de urmărit și mai puțin expuse unor riscuri de neexecutare.
Asta nu înseamnă automat gaze mai ieftine. Prețul final depinde de cerere, ofertă, importuri, producție internă, înmagazinare, vreme, reglementări, taxe și evoluții regionale. Însă reguli mai clare de tranzacționare pot face piața mai funcțională.
Ordinul ANRE este tehnic, dar important. El nu este despre factura de luna viitoare, ci despre arhitectura pieței pe care se tranzacționează gazele naturale în România.
Prin introducerea unor reguli mai detaliate pentru contrapartea centrală, garanții, publicarea prețurilor și activitatea de market making, autoritatea încearcă să întărească mecanismele de piață. În mod ideal, aceste schimbări ar trebui să ducă la tranzacții mai sigure, prețuri mai vizibile și un nivel mai bun de încredere între participanți.
Pentru o piață a energiei în care volatilitatea a devenit o regulă, nu o excepție, transparența și disciplina comercială devin la fel de importante ca volumul de gaze disponibil. Iar ordinul ANRE merge exact în această direcție: mai multe reguli pentru o piață care are nevoie să funcționeze mai predictibil.
