O inițiativă legislativă care vizează instalarea de lifturi în blocurile vechi, cu trei sau mai multe niveluri supraterane, a trecut de Senat și se află acum la Camera Deputaților, la Comisia pentru buget, finanțe și bănci. Proiectul propune înființarea Programului Național de Accesibilizare a Locuințelor - „Lift pentru viață”, un mecanism prin care statul, autoritățile locale și fondurile europene ar putea finanța montarea de lifturi, scări mecanizate, platforme elevatoare sau rampe în blocurile care nu au fost prevăzute cu astfel de facilități.
Miza proiectului este una socială, dar și economică. Inițiatorii arată că aproximativ 88.000 de blocuri de 3 și 4 etaje au fost construite în România până în 2021, multe dintre ele fără lift, iar în aceste clădiri locuiesc aproximativ 3,8 milioane de oameni. Pentru persoanele vârstnice, persoanele cu dizabilități sau cele cu mobilitate redusă, lipsa liftului poate însemna izolare în propria locuință, imposibilitatea de a ajunge singure la medic, la cumpărături sau la întâlniri de familie.
Proiectul de lege urmărește crearea unui cadru național prin care să fie finanțată și instalată infrastructura de accesibilizare în blocurile cu cel puțin trei niveluri supraterane. Programul are ca scop creșterea accesibilității fizice a condominiilor și este gândit în special pentru persoanele vârstnice, persoanele cu dizabilități și persoanele cu mobilitate redusă.
Textul adoptat de Senat prevede că programul se aplică imobilelor care nu sunt prevăzute cu lift în forma actuală a construcției. Sunt exceptate condominiile clasate sau aflate în curs de clasare ca monumente istorice, precum și clădirile încadrate în clase de risc seismic RsI sau RsII, dacă nu au fost făcute lucrări de intervenție pentru creșterea siguranței seismice. Totuși, aceste clădiri ar putea fi incluse în program concomitent cu executarea lucrărilor de consolidare sau după finalizarea acestora.
Programul ar urma să se deruleze în două etape. Prima etapă este un proiect-pilot care vizează accesibilizarea a 100 de condominii prin instalarea de lifturi. Această etapă ar trebui să fie realizată în termen de 18 luni de la intrarea în vigoare a legii. Selecția se va face în ordinea solicitărilor primite de Ministerul Dezvoltării, Lucrărilor Publice și Administrației, cu prioritizare în funcție de criteriile prevăzute în proiect.
A doua etapă ar urma să extindă programul național la toate condominiile eligibile, iar finanțarea ar urma să fie asigurată cu precădere din fonduri europene dedicate proiectelor pentru locuințe, prin autoritățile publice locale.
Proiectul introduce criterii de prioritizare pentru blocurile care pot intra în program. Ar avea prioritate scările de bloc în care locuiește cel puțin o persoană vârstnică la alt nivel decât parterul, cel puțin o persoană cu mobilitate redusă la alt nivel decât parterul sau cel puțin o persoană cu dizabilități locomotorii la alt nivel decât parterul.
Această formulare mută accentul de la simpla modernizare a clădirilor la nevoia concretă a locatarilor. Cu alte cuvinte, nu este vorba doar despre confort, ci despre acces efectiv la locuință și despre posibilitatea unor oameni de a ieși din casă fără ajutorul pompierilor, vecinilor sau rudelor.
În expunerea de motive, inițiatorii arată că, pentru mulți locatari, coborârea câtorva etaje a devenit o provocare fizică majoră, o sursă de durere, anxietate și uneori o imposibilitate de a ieși din casă. Sunt menționate inclusiv situații în care ambulanțele apelează la pompieri pentru a scoate din locuință pacienți care nu se pot deplasa.
Citește și: Fără hârtii și birocrație la bloc: Proiectul care simplifică viața asociațiilor de proprietari
Potrivit proiectului, procedurile pentru ambele etape vor fi pornite la solicitarea asociațiilor de proprietari, adresată autorităților administrației publice locale din raza în care se află blocul. Ulterior, documentele ar urma să fie transmise Ministerului Dezvoltării.
Pentru încheierea contractelor de finanțare, beneficiarii ar trebui să depună la autoritățile locale solicitarea asociației de proprietari, contractul de mandat semnat, hotărârea de înscriere în program adoptată în adunarea generală și tabelul nominal din care să rezulte acordul scris al proprietarilor. De asemenea, trebuie depusă lista proprietarilor din scara blocului care face obiectul intervenției.
La solicitarea asociațiilor de proprietari, autoritățile locale ar urma să realizeze documentația tehnică simplificată, prin care se stabilește soluția de instalare a liftului sau a altor instalații alternative pentru fiecare scară de bloc ori pentru întregul condominiu.
În prima etapă, proiectul-pilot ar urma să fie derulat și finanțat de Ministerul Dezvoltării, Lucrărilor Publice și Administrației. Ministerul ar trebui să evalueze soluțiile tehnice, juridice și financiare, precum și să stabilească standarde unitare de cost și de implementare necesare pentru etapa a doua.
În etapa a doua, programul ar urma să fie derulat de Ministerul Dezvoltării prin autoritățile administrației publice locale și finanțat cu precădere din fonduri europene dedicate proiectelor pentru locuințe.
Proiectul prevede și o soluție pentru asociațiile de proprietari care nu sunt selectate în proiectul-pilot. Acestea ar putea solicita realizarea accesibilizării din fonduri proprii ale unităților administrativ-teritoriale sau ale subdiviziunilor administrativ-teritoriale pe raza cărora se află blocurile, din fonduri europene circumscrise obiectivelor Programului Incluziune și Demnitate Socială 2021-2027 sau din alte programe europene.
În expunerea de motive, inițiatorii arată că un lift exterior care poate fi montat pe fațada unui bloc de 3 sau 4 etaje are costuri situate între 20.000 și 30.000 de euro. La această sumă se adaugă costurile pentru infrastructură, proiectare și autorizare, care pot dubla valoarea investiției.
Tocmai de aceea, proiectul-pilot este prezentat ca o etapă necesară pentru stabilirea unor standarde de cost, clarificarea problemelor juridice și tehnice și pregătirea unei finanțări mai ample în viitor. Inițiatorii arată că obiectivul este ca România să poată solicita, pentru exercițiul bugetar european 2028-2034, o linie de finanțare dedicată accesibilizării locuințelor.
Proiectul nu se limitează strict la lifturi clasice. El permite și instalarea unor soluții alternative sau complementare, cum ar fi scările mecanizate, platformele elevatoare sau rampele, acolo unde acestea pot facilita accesul direct la instalația liftului sau la clădire.
Instalarea lifturilor trebuie să respecte mai multe cerințe: să existe un spațiu tehnic corespunzător pentru casa liftului, fie în interiorul casei scării, fie în exteriorul clădirii, atunci când amplasarea în interior nu este posibilă; lifturile trebuie să respecte normativele privind adaptarea clădirilor civile la nevoile persoanelor cu dizabilități sau cu mobilitate redusă; echipamentele trebuie să aibă consum energetic redus; iar lucrările trebuie să respecte cerințele de rezistență mecanică, stabilitate, securitate la incendiu, igienă, sănătate, mediu și siguranță în exploatare.
Proiectul mai prevede că echiparea blocurilor cu lifturi sau instalații alternative trebuie să se facă fără afectarea caracteristicilor arhitecturale ale imobilului și fără schimbarea încadrării în specificul zonei.
Inițiativa legislativă propune și completări la legislația privind autorizarea lucrărilor de construcții. Pentru lucrările de accesibilizare, autorizația de construire ar putea fi emisă în baza unei documentații tehnice cu conținut simplificat.
De asemenea, pentru intervențiile la părțile comune sau asupra domeniului public adiacent condominiului, autorizația ar putea fi emisă fără prezentarea titlului asupra imobilului, terenului sau construcției, fără extrasul de plan cadastral și fără extrasul de carte funciară de informare.
O altă modificare importantă vizează posibilitatea emiterii autorizațiilor de construire fără elaborarea unei documentații de urbanism pentru lucrările de amplasare, construire, instalare sau modificare a lifturilor, platformelor elevatoare, rampelor accesibile ori altor echipamente similare, dacă lucrările nu schimbă destinația clădirii sau a părții de clădire asupra căreia se intervine și dacă respectă normele tehnice în vigoare privind accesibilitatea.
În termen de șase luni de la intrarea în vigoare a legii, autoritățile administrației publice locale ar trebui să realizeze inventarul blocurilor cu trei sau mai multe niveluri supraterane care nu au lift și să transmită datele către Ministerul Dezvoltării.
Inventarierea ar urma să țină cont de regimul de înălțime al clădirilor, perioada de construire, tipul structural și soluțiile constructive relevante pentru instalarea lifturilor.
Ministerul Dezvoltării ar urma să coordoneze programul, să gestioneze fondurile de la bugetul de stat, să monitorizeze implementarea fiecărei etape și să publice anual un raport privind stadiul accesibilizării condominiilor. Raportul ar trebui transmis Guvernului și Parlamentului.
Ministerul Investițiilor și Proiectelor Europene ar urma să coordoneze utilizarea fondurilor europene și să valorifice rezultatele proiectului-pilot pentru fundamentarea unei solicitări de includere în bugetul Uniunii Europene 2028-2034 a unei linii de finanțare dedicate etapei a doua.
Ministerul Muncii, Familiei, Tineretului și Solidarității Sociale ar urma să urmărească impactul social al programului asupra persoanelor vârstnice, persoanelor cu mobilitate redusă și persoanelor cu dizabilități.
Proiectul reglementează și problema proprietății asupra instalațiilor. În cadrul proiectului-pilot, lucrările de construire și instalare a lifturilor ar urma să fie realizate de autoritățile administrației publice locale, care dobândesc proprietatea asupra instalațiilor realizate.
Dacă liftul sau instalația alternativă este realizată pe teren adiacent condominiului, proprietatea aparține unității administrativ-teritoriale locale. Asociația de proprietari dobândește dreptul de folosință asupra instalației, în beneficiul proprietarilor locuințelor și al spațiilor cu altă destinație din bloc.
Cheltuielile de exploatare, întreținere și revizie ar urma să fie suportate de asociația de proprietari și repartizate proprietarilor potrivit legislației privind asociațiile de proprietari.
În expunerea de motive, inițiatorii arată că România a moștenit după 1989 un fond locativ construit în mare parte în perioada industrializării și urbanizării forțate, când prioritatea a fost asigurarea rapidă a locuințelor pentru forța de muncă, nu accesibilitatea pentru toate categoriile de persoane.
Potrivit documentului, în România funcționează aproximativ 55.000 de lifturi, în timp ce țări cu populație mai mică sau comparabilă au un număr mult mai mare: Bulgaria ar avea aproximativ 100.000 de lifturi, iar Grecia aproximativ 300.000. Inițiatorii susțin că există orașe întregi în România în care nu există niciun bloc cu lift.
Programul este prezentat și ca o măsură împotriva izolării sociale. Un lift într-un bloc vechi nu este descris doar ca un echipament tehnic, ci ca o condiție pentru independență, participare la viața comunității și acces real la servicii.
Inițiatorii susțin că programul ar putea avea și efect economic, prin crearea de locuri de muncă în proiectare, construcții, mentenanță, producția și instalarea de echipamente, dar și prin dezvoltarea unor companii specializate în adaptarea fondului construit.
Inițiativa legislativă a fost adoptată de Senat în ședința din 30 martie 2026. Camera Deputaților este for decizional, iar proiectul se află în prezent la Comisia pentru buget, finanțe și bănci.
Dacă va fi adoptat și de Camera Deputaților, proiectul prevede ca normele metodologice de aplicare să fie aprobate în termen de maximum 60 de zile de la intrarea în vigoare a legii, prin ordin comun al ministrului dezvoltării, ministrului investițiilor și proiectelor europene și ministrului muncii. Legea ar urma să intre în vigoare la 30 de zile de la publicarea în Monitorul Oficial.
