De ce UE nu reușește să exploateze propriile zăcăminte de litiu

litiu_92987900
Exploatare de litiu
Europa își propune să-și reducă dependența de importuri prin exploatarea propriilor resurse de litiu.

Europa, deși nu este la fel de bogată în litiu precum Australia, China sau Chile, deține aproximativ 5% din rezervele mondiale ale acestui metal esențial pentru bateriile vehiculelor electrice și sistemele de stocare a energiei. Cu toate acestea, contribuția Europei la producția globală este aproape inexistentă, fiind dependentă de importuri, în special din China. Uniunea Europeană dorește să schimbe această situație, printr-o strategie ambițioasă de creștere a producției interne, notează The Economist.

Obiectivele UE pentru litiu

Adoptată în mai 2024, Legea privind materialele critice stabilește ca până în 2030, cel puțin 10% din necesarul de litiu al Uniunii Europene să fie acoperit din surse interne. Totodată, legislația limitează la 65% dependența de un singur furnizor extern pentru materialele critice. Deși pare realizabil, acest obiectiv modest se confruntă cu obstacole semnificative.

Provocările extracției de litiu în Europa

Majoritatea zăcămintelor de litiu din Europa sunt sub formă de depozite de rocă dură, care necesită mine de suprafață. Acestea sunt mari consumatoare de apă, poluante și zgomotoase, atrăgând opoziția comunităților locale și a organizațiilor de mediu.

Un exemplu notabil este Valea Jadar din Serbia, unde gigantul minier Rio Tinto încearcă de peste 20 de ani să demareze un proiect. După proteste masive în 2021-2022, licența companiei a fost revocată, dar a fost reînnoită în 2024, cu promisiunea că lucrările ar putea începe în 2026. Cu toate acestea, o nouă rundă de proteste ar putea întârzia din nou proiectul.

În regiunea Barroso din Portugalia, compania britanică Savannah intenționează să deschidă patru mine care ar putea produce suficient litiu pentru 500.000 de baterii anual. Însă rezistența comunităților locale, care refuză să vândă terenurile, blochează progresul. Situații similare se regăsesc în Cehia, Finlanda, Franța și Spania.

Alternative ecologice

O alternativă mai prietenoasă cu mediul este extracția litiului din apă sărată fierbinte, o metodă utilizată de companii precum Vulcan Energy în Valea Rinului, Germania. Procesul este mai curat și necesită mai puține resurse, însă implementarea la scară largă este încă limitată.

Competiția cu China și obstacolele birocratice

China domină piața globală a litiului datorită capacităților mari de rafinare și a politicilor de sprijin generos. Prețurile scăzute la nivel global, cauzate de surplusul de producție, fac ca multe proiecte europene să fie neviabile. În plus, birocrația complexă și timpul necesar pentru aprobări întârzie semnificativ demararea proiectelor.

Soluții pentru viitor

Pentru a-și atinge obiectivele strategice, Europa trebuie să crească sprijinul financiar pentru companiile care dezvoltă proiecte și să simplifice procesele de autorizare. În lipsa unor măsuri concrete, autonomia europeană în producția de litiu va rămâne doar o ambiție nerealizabilă.

Oana Pavelescu este jurnalist specializat în domeniul economic și financiar, cu experiență solidă în analiza politicilor fiscale, a piețelor energetice și a evoluțiilor macroeconomice din România și din spațiul european. Abordează subiectele cu rigoare, atenție la detaliu și orientare către impactul concret asupra mediului de afaceri și asupra populației. Are expertiză în interpretarea documentelor oficiale – de la acte normative publicate în Monitorul Oficial până la rapoarte ale BNR, ANRE sau ale altor instituții-cheie – pe care le transformă în materiale clare, bine structurate și relevante pentru publicul interesat de economie, companii și politici publice.
x close