Clauzele abuzive din contractele de muncă

Potrivit legislației, încetarea contractului sau constatarea nulității acestuia nu poate avea loc automat, ci doar în urma unei proceduri legale clare, fie prin hotărâre judecătorească, fie prin acordul părților în cazuri specifice.

Astfel de clauze încalcă drepturi fundamentale ale angajaților, precum dreptul la apărare, cercetare disciplinară prealabilă și posibilitatea de a contesta o eventuală sancțiune sau concediere. Prin urmare, includerea unei astfel de prevederi este lovită de nulitate.

Ce poate face legal angajatorul în caz de absențe nemotivate?

Codul muncii oferă angajatorilor instrumente legale pentru a gestiona lipsa nemotivată a salariaților. Printre acestea se numără suspendarea temporară a contractului în baza art. 51 alin. (2), aplicabilă în condițiile prevăzute în contractele colective, individuale sau în regulamentul intern.

Suspendarea presupune încetarea temporară a obligațiilor contractuale, dar nu și desființarea contractului. Astfel, angajatorul poate opri plata salariului și prestația muncii pe durata absenței, dar nu poate dispune unilateral încetarea contractului fără parcurgerea unei proceduri legale.

Concedierea pentru absențe nemotivate trebuie să respecte procedura legală

Absențele nemotivate pot fi sancționate disciplinar, dar doar după o cercetare prealabilă conform articolelor 247-252 din Codul muncii. Angajatorul are obligația de a convoca salariatul, de a-i oferi dreptul la apărare și de a decide sancțiunea în funcție de gravitatea faptei, care poate merge până la concediere disciplinară.

Orice încercare de a ocoli această procedură, printr-o clauză care stipulează încetarea automată a contractului, este considerată o încălcare gravă a legislației muncii. Legea protejează echilibrul contractual și impune reguli clare și echitabile pentru ambele părți.