BNR și Consiliul Fiscal semnalează riscul unei creșteri a prețului la gaze deoarece, în lipsa plafonării, prețurile se formează liber, iar anumite condiții – precum volatilitatea cotațiilor europene în situații de criză sau introducerea unor noi taxe – pot genera presiuni inflaționiste chiar dacă, în prezent, ofertele furnizorilor tind să se alinieze la plafon.

Daniel Dăianu, președintele Consiliului Fiscal, solicită menținerea plafonării prețului la gaze naturale și după 31 martie 2026 — adică să nu se liberalizeze piața gazelor la data prevăzută — pentru a evita o eventuală creștere semnificativă a inflației.

Acesta spune că România se confruntă deja cu un deficit bugetar mare, iar inflația „ieșită din comun”, combinată cu prețuri dereglementate brusc, ar face dificilă reducerea dobânzilor de politică monetară — ceea ce afectează costurile de creditare și întreaga economie. La rândul ei BNR a avertizat că expirarea plafonării (adică liberalizarea pieței gazelor) ar putea reprezenta un „moment de cotitură” pentru inflație — adică ar putea opri tendința de scădere a inflației.

Există analize care iau în considerarea creșterea prețului gazelor în două scenarii cu 30%, care ar aduce o creșetere suplimentară a inflației 1,8% (adică o inflație în anul 2026 de cca 7,8%) și 60%, care ar aduce o creșetere suplimentară a inflației 3,6% (adică o inflație în anul 2026 de cca 9,6%), subliniază Dumitru Chisăliţă, preşedintele Asociaţiei Energia Inteligentă, într-o analiză cu tema "Divergența dintre date și discurs: scumpirile la gaze, un risc real sau fabricat?".

De unde aceste creșteri ale prețului la gaze? 

Vom estima evoluția prețurilor gazelor naturale la consumatorul final. Pentru asta s-a considerat că prețul gazului marfă este cel stabilit  pe baza cotațiilor prețurilor futures de pe TTF Olanda în următorii 2 ani, la care s-au adaugat tarifele, taxele și marja comercială care s-au considerat că vor rămâne constante în ultimii 2 ani (de asemenea s-a considerat că nu vor fi alte influențe: crize, conflicte etc.). În baza acestei estimări prețul gazelor naturale la populație ar trebui să scadă cu 5% față de prețul plafonat în anul 2026 și de 11% în anul 2027.

Acest preț s-ar putea obține doar în situatia în care ar exista o concurență reală în piață, atât la nivelul consumatorului final cât și la nivelul pienței engros.

Dar lipsa pregătirii liberizării pieței gazelor naturale de anul viitor nu va aduce această concurență.

În cadrul Barometrului Securității Energetice relizat de INSCOP și prezentat în octombrie 2025 se arată că 49,4% dintre cei chestionați iau în considerare posibilitatea de a-și schimba actualul furnizor de gaze naturale numai dacă vor primi o ofertă mai bună din partea altui furnizor (față de 38% în iunie 2020 și 17.4% în mai 2021), în timp ce 27,8% resping această posibilitate (față de 27.9% în iunie 2020, și 27.6% în mai 2021). 21,6% declară că nu sunt conectați la rețea si nu știu sau nu răspund 1,3%.

Astfel, apreciem că prețul gazelor care se va forma pe piața gazelor naturale liberalizată, ținând seama de această realitate tristă a României – lipsa pregătirii liberalizării de către instituțiile statului și lipsa implicării consumatoriilor în crearea concurenței - va aduce prețul gazelor marfă din România peste prețul pieței din Europa și de asemenea va aduce marje comerciale mai mari decât în prezent la furnizori, adică va prezenta următoarea tendință, subliniază preşedintele AEI.

Potrivit analizei AEI, în diversele ipoteze luate în considerare nu se previzionează o creștere a prețului gazelor naturale peste nivelul prețului plafonat în prezent al gazelor naturale.

Analizând ofertele de pe comparatorul de prețuri al gazelor naturale al ANRE cu livrare de la 1 aprilie 2026, putem observa că toate au aceeași valoare, aspect ce arată din nou lipsa pregătirii liberalizării pieței, dar este și o validare a estimării că prețurile gazelor naturale după plafonare nu vor fi mai mari decât prețul plafonat.

Statul pierde sau câştigă?

Deși estimările tehnice și datele actuale din piața gazelor naturale nu indică presiuni reale de creștere a prețurilor după încetarea schemei de plafonare, discursul unor instituții macroeconomice BNR și Consiliul Fiscal poate reflecta mai degrabă o prudență (bazată pe statistica liberalizării precedente a pieței de gaze din România), decât o analiză bazată pe condiții fundamentale. În lipsa unor factori obiectivi – creșterea costurilor de producție, scumpirea importurilor, diminuarea ofertei sau modificări fiscale semnificative – nu există justificări economice clare care să împingă prețurile peste nivelul plafonat actual.

În acest sens, diferența dintre estimările bazate pe date – care arată menținerea prețurilor la nivelul actual – și avertismentele generale privind creșterea creșterii prețurilor sunt mai degrabă un acord între fundament și percepție, decât o anticipare reală a unei scumpiri.

Totuși evoluția prețului aduce pierderi sau câștiguri în primul rând pentru stat:

O scădere cu 5% a prețului final al gazelor față de prețul plafonat, ar aduce o scădere a veniturilor din TVA de cca 0,3 mil euro pentru întreg anul 2026 și ar aduce aproximativ aceleași venituri furnizorilor ca și în anul 2025. 

O creștete cu 5% a prețului gazelor față de prețul plafonat, ar aduce o scădere a veniturilor din TVA de cca 0,4 mil euro pentru anul 2026 și ar aduce un câștig suplimentar   furnizorilor de cca 0,2 mil euro fata de anul 2025, mai arată Dumitru Chisăliţă. 

  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCBusiness și pe Google News

Ţi s-a părut interesant acest articol?

Urmărește pagina de Facebook DCBusiness pentru a fi la curent cu cele mai importante ştiri despre evoluţia economiei, modificările fiscale, deciziile privind salariile şi pensiile, precum şi alte analize şi informaţii atât de pe plan intern cât şi extern.