La 35 de ani de la căderea Zidului, salarii egale Est–Vest
30 Martie 2026
În urmă cu două zile, NATO a început în Belgia o perioadă de două săptămâni de exerciții nucleare numite Steadfast Noon. La sfârșitul acestei luni, NATO se așteaptă ca Rusia să organizeze propriile exerciții nucleare, numite Grom, pentru a doua oară în acest an.
Steadfast Noon, la care participă 60 de avioane a 14 aliați - inclusiv bombardiere B-52 ale SUA - este "o activitate de antrenament de rutină, recurentă", fără legătură cu războiul din Ucraina, susține NATO. Cu toate acestea, contextul este foarte departe de a fi unul de rutină; săptămâna aceasta, NATO va exersa atacuri nucleare în scenariul unui război european major, care, potrivit unor analiști, se tem că ar putea duce la o escaladare nucleară.
Momentul ar putea părea alarmant, dar riscurile par încă mici. Cu cât forțele Rusiei sunt mai mult împinse înapoi, totuși, cu atât mai mare este teama că președintele Vladimir Putin, va folosi arme nucleare în Ucraina, așa cum a amenințat de mai mult ori că va face. După cum a spus președintele Joe Biden, lumea se confruntă cu cea mai mare amenințare nucleară de la criza rachetelor din Cuba din 1962.
SUA a amânat deja un test
La începutul războiului, America a amânat testarea lansării rachetei balistice intercontinentale Minuteman III de teamă că ar putea fi considerată o escaladare. De atunci, atmosfera a devenit și mai sumbră, Occidentul simțind că este necesar să avertizeze Rusia de consecințe "catastrofale" dacă va folosi arme nucleare. Jens Stoltenberg, secretarul general al NATO, a declarat că anularea Steadfast Noon ar însemna să dea dovadă de slăbiciune. Pentru Hans Kristensen, de la think-tank-ul Federation of American Scientists, situația este un "exemplu de manual" de escaladare, în care ambele părți vor să arate că sunt serioase în privința descurajării și nu pot da înapoi de teama de a nu părea slabe.
Va primi lumea vreun avertisment dacă Putin este pe cale să treacă peste pragul nuclear, se întreabă jurnaliștii de la The Economist. Probabil, spun spionii occidentali. Dacă judecăm după faptul să s-a știut dinainte de invazia Rusiei, aceștia par să aibă o bună înțelegere a procesului decizional al Kremlinului. În ceea ce privește sateliții și alte mijloace tehnice, multe ar depinde de armele pe care rușii ar decide să le folosească.
Care ar fi semnele
Arsenalele de arme "strategice" cu rază lungă de acțiune ale Rusiei și Americii sunt monitorizate îndeaproape în cadrul tratatului New start, care limitează fiecare parte la 1.550 de focoase desfășurate pe rachete, bombardiere și submarine. Problema este că multe dintre acestea sunt ținute la un nivel ridicat de pregătire și pot fi lansate fără avertisment. Sateliții și radarele de la sol ar putea detecta și urmări rachetele balistice numai după ce acestea au fost lansate; rachetele de croazieră care zboară la joasă înălțime ar fi mai greu de detectat.
Totuși, utilizarea acestor arme este puțin probabilă, deoarece acestea prezintă un risc mult mai mare de a provoca un război cu NATO, având în vedere că ar putea fi confundate cu un atac împotriva Occidentului. NATO va urmări îndeaproape exercițiul Grom, care a implicat în trecut teste cu rachete balistice intercontinentale lansate din submarine.
O opțiune mai fezabilă ar fi un atac nuclear limitat folosind una sau mai multe dintre cele aproximativ 2.000 de arme "tactice" ale Rusiei, care au în general o putere explozivă mai mică și o rază de acțiune mai scurtă. NATO are aproximativ 100 de astfel de arme depozitate în Europa.
Ogivele tactice ale Rusiei sunt ținute în câteva zeci de depozite, separate de avioanele și rachetele care ar fi necesare pentru a le lansa. Astfel, pregătirile pentru utilizarea lor ar trebui să fie detectabile. Cheia este supravegherea prin satelit și prin alte mijloace a mișcării focoaselor nucleare din locurile de depozitare. Ogivele vor fi transportate cu trenul sau cu camionul, păzite de unități de elită ale Direcției a 12-a principale, care este responsabilă de întreținerea focoaselor, și însoțite de vehicule speciale de recuperare. Unitățile militare care ar urma să utilizeze armele ar putea, de asemenea, să manifeste o activitate neobișnuită. Toate acestea ar genera, probabil, o activitate electronică mai intensă.
Ceea ce preferă Putin este mai puțin riscant
Țările occidentale cunosc semnele de avertizare deoarece, după războiul rece, au lucrat timp de decenii cu Rusia pentru a îmbunătăți siguranța arsenalului său nuclear în cadrul programului de reducere a amenințărilor în cooperare. Unele dintre echipamentele și procedurile specializate ale Rusiei au fost concepute cu ajutorul experților occidentali.
William Moon, un veteran al domeniului, spune că o mișcare a focoaselor ar fi aproape sigur detectată. Dar, pentru o demonstrație tactică limitată, Rusia ar putea încerca să strecoare una sau două focoase ascunse în camioane obișnuite. Detectarea unei astfel de mișcări ar fi ca găsirea acului în carul cu fân, spune el.
Pavel Podvig, de la Institutul Națiunilor Unite pentru Cercetare în domeniul Dezarmării, un think-tank din Geneva, observă că, odată montate pe lansatoare mobile de rachete și ascunse în păduri, ar fi greu de găsit focoasele nucleare tactice. Dar, adaugă el, "Rusia nu va ști dacă este supravegheată. Nu va avea niciodată certitudinea".
În orice caz, susține James Acton de la Carnegie Endowment, un alt think-tank, ascunderea mișcării focoaselor ar fi împotriva scopului Rusiei: "Putin ar vrea să știm că se pregătește pentru utilizarea nucleară. El ar prefera să amenințe că va folosi arme nucleare și să obțină concesii decât să le folosească efectiv."