Năsui: România se izolează economic din cauza noilor reguli pentru firme

În timp ce multe economii europene au eliminat sau redus drastic barierele administrative pentru înființarea firmelor, România introduce reguli mai dure și costuri suplimentare, într-un context economic fragil. Potrivit lui Claudiu Năsui, această abordare riscă să afecteze competitivitatea economiei românești și să îndepărteze inițiativa privată exact într-un moment în care Europa încearcă să o stimuleze.

Capitalul social minim, aproape simbolic în multe state UE

În numeroase state membre ale Uniunii Europene, capitalul social minim a fost redus la niveluri simbolice sau eliminat complet. În Franța, Germania sau Olanda, antreprenorii pot înființa firme cu un capital social de ordinul câtorva euro sau chiar fără un prag minim obligatoriu, fără ca acest lucru să fi generat probleme sistemice.

Logica europeană este simplă: capitalul social nu reprezintă o garanție reală pentru creditori și nu previne frauda. Controlul fiscal, transparența și aplicarea legii sunt considerate instrumentele eficiente, nu blocarea banilor la înființarea firmei.

Citește și: Majorarea capitalului social, rezultatul lobby-ului băncilor. Năsui: Bancabilitatea nu se impune prin lege

Accent pe flexibilitate și acces rapid la piață

Politicile europene din ultimii ani au mers în direcția reducerii birocrației și a costurilor de intrare în economie. Digitalizarea, procedurile rapide de înregistrare și libertatea de finanțare sunt văzute ca elemente-cheie pentru competitivitate, inovare și crearea de locuri de muncă.

În acest context, împrumutul acordat de acționar este privit ca o soluție normală de finanțare, mai ales pentru firmele mici și start-up-uri, care nu au acces facil la credite bancare. Limitarea acestei practici este considerată, în multe state, o frână inutilă pusă inițiativei private.

România: mai multe bariere, într-o economie mai vulnerabilă

Prin contrast, România introduce reguli mai restrictive într-o economie care este deja mai puțin capitalizată decât media europeană. Firmele românești sunt, în general, mai mici, mai fragile și mai dependente de finanțare flexibilă decât omoloagele lor din Vest.

Majorarea capitalului social și limitarea împrumuturilor acționarilor cresc pragul de intrare în economie și favorizează firmele mari, deja stabilizate, în detrimentul antreprenorilor aflați la început de drum. Criticii legii avertizează că această abordare poate reduce numărul de firme noi și poate accentua decalajele față de economiile vest-europene.

„Bancabilitatea” nu este o politică publică europeană

Un alt element care diferențiază România de restul UE este transformarea „bancabilității” într-un obiectiv de politică publică. În majoritatea statelor europene, bancabilitatea este o relație contractuală între firmă și bancă, nu un criteriu impus prin lege tuturor companiilor.

Prin preluarea acestui concept și introducerea lui în legislație, statul român mută decizia economică de la antreprenor și piață către sistemul bancar, într-un mod care nu este replicat pe scară largă în Uniunea Europeană.

Riscul pierderii de competitivitate

Diferențele de reglementare contează în deciziile antreprenorilor și investitorilor. Atunci când un stat face mai dificilă înființarea și finanțarea firmelor, riscă să piardă investiții și inițiative economice în favoarea unor jurisdicții mai prietenoase.

Într-un spațiu economic deschis, precum Uniunea Europeană, aceste decizii au consecințe directe. Antreprenorii pot alege să își înregistreze firmele în alte state, iar România riscă să rămână doar piață de consum, nu și spațiu de creare a valorii.

În opinia lui Claudiu Năsui, legea marchează o abatere clară de la direcția europeană: în loc să reducă barierele și să încurajeze inițiativa privată, România le ridică. „Europa încearcă să simplifice. Noi complicăm”, avertizează fostul ministru, subliniind că diferențele de reglementare nu sunt un detaliu tehnic, ci un factor major de competitivitate economică.