Importurile de energie ale României au depășit 2.200 MW la vârful de seară

România importa peste 2.200 MW de energie electrică marți seara, în condițiile în care producția internă nu reușea să acopere consumul ridicat, arată datele în timp real publicate de Transelectrica.

La ora 20:26, consumul național ajunsese la 7.356 MW, în timp ce producția internă era de numai 5.149 MW. Diferența era acoperită aproape integral din importuri, soldul schimburilor comerciale fiind de 2.206 MW.

Cu alte cuvinte, aproape 30% din energia electrică utilizată în acel moment în România provenea din afara țării.

România poate importa și exporta simultan

Harta schimburilor transfrontaliere arăta că energia circula în ambele sensuri, România exportând prin anumite puncte de interconectare și importând prin altele.

Acest lucru nu înseamnă însă că țara era exportator net. Pentru stabilirea poziției României trebuie luate în calcul toate fluxurile de intrare și de ieșire. Soldul pozitiv de 2.206 MW afișat de Transelectrica indica un import net.

O parte din energia care intră în România poate traversa sistemul și poate fi exportată către alt stat, fenomen cunoscut drept tranzit de energie. În același timp, fluxurile fizice de pe rețea nu coincid întotdeauna perfect cu tranzacțiile comerciale, deoarece energia urmează traseele determinate de configurația și încărcarea rețelelor electrice.

Producția solară dispăruse, iar eolianul livra numai 71 MW

Deficitul ridicat a apărut în momentul în care producția centralelor fotovoltaice coborâse aproape de zero, odată cu lăsarea serii.

Nici centralele eoliene nu ofereau un sprijin semnificativ. Acestea produceau numai 71 MW, o valoare extrem de redusă raportată la capacitatea instalată în România.

Hidrocentralele furnizau 1.616 MW și reprezentau cea mai importantă sursă internă de energie în acel moment. Producția hidro era însă limitată de seceta severă și de debitele reduse înregistrate pe principalele cursuri de apă.

Producția nucleară era de 682 MW, aproximativ cât poate livra un singur reactor de la Cernavodă. Unitatea 1 a fost oprită controlat pe 28 iulie din cauza nivelului foarte scăzut al Dunării, iar sistemul energetic se bazează în prezent pe funcționarea Unității 2.

Cele două reactoare de la Cernavodă pot asigura împreună aproximativ 1.400 MW. Absența unui reactor înseamnă, prin urmare, o reducere cu aproximativ 700 MW a producției interne disponibile.

Bateriile livrau 364 MW în sistem

Datele Transelectrica arătau și o contribuție de 364 MW din instalațiile de stocare. Bateriile acumulaseră energie în perioadele cu producție mai mare și o livrau în rețea la vârful de consum de seară.

Stocarea a redus necesarul de import, dar nu a putut compensa simultan dispariția producției fotovoltaice, nivelul foarte redus al producției eoliene și funcționarea unui singur reactor nuclear.

Fără cei 364 MW furnizați de sistemele de stocare, deficitul instantaneu ar fi putut urca, în lipsa altor ajustări ale producției sau consumului, spre 2.570 MW.

Importurile acoperă deficitul, dar pot pune presiune pe prețuri

Importul de energie nu indică automat o problemă de funcționare a sistemului. România este conectată la rețeaua europeană și poate cumpăra energie atunci când producția internă este insuficientă sau când energia disponibilă în statele vecine este mai ieftină.

Problema apare atunci când importurile mari coincid cu perioade în care întreaga regiune se confruntă cu temperaturi extreme, secetă, producție hidro redusă și consum ridicat. Într-un asemenea context, energia disponibilă pe piețele vecine poate deveni mai scumpă, iar statele concurează pentru aceleași cantități.

Pentru ziua de 5 august, prețul mediu al energiei tranzacționate pe Piața pentru Ziua Următoare din România a ajuns la 928,92 lei/MWh, potrivit OPCOM. Prețul mediu din intervalele din afara orelor de vârf a depășit chiar 1.090 lei/MWh.

Instantaneul de marți seara arată vulnerabilitatea sistemului în orele în care producția solară dispare, vântul este slab, iar una dintre marile unități de producție nu funcționează. România dispunea încă de surse interne, de capacități de stocare și de interconexiuni, însă aproape o treime din consum era acoperită temporar din import.