Constanța și Galați intră în cursa eoliană. Miza uriașă din Marea Neagră

România intenționează să transforme Portul Constanța în principalul centru de producție și logistică pentru viitoarele parcuri eoliene din Marea Neagră, în timp ce Galați și Brăila ar urma să găzduiască activități industriale complementare, de la producția de componente la construcția de nave specializate. Tulcea, Mangalia și Medgidia ar putea prelua funcții de logistică, mentenanță și depozitare.

Informațiile apar în Planul de măsuri privind utilizarea infrastructurii porturilor românești pentru fabricarea și construirea echipamentelor necesare centralelor eoliene offshore, publicat marți, 4 august, în Monitorul Oficial nr. 641 bis.

Documentul stabilește ca obiectiv obținerea capacității operaționale complete pentru cel puțin un hub portuar dedicat industriei eoliene offshore până în 2030. Primele lucrări la parcurile eoliene din sectorul românesc al Mării Negre sunt anticipate pentru perioada 2031–2035.

Porturile pe care mizează Guvernul

Planul desemnează Portul Constanța, împreună cu complexul Galați–Brăila, drept principalele centre pentru logistica și producția aferente energiei eoliene offshore.

Constanța ar urma să devină principalul hub de producție, asamblare și transport al echipamentelor către amplasamentele din Marea Neagră. Avantajele sunt reprezentate de accesul direct la mare, adâncimile mai mari, infrastructura existentă și legăturile feroviare, rutiere și fluviale.

Galați și Brăila ar urma să dezvolte activități complementare, sprijinite de industria metalurgică, șantierele navale și platformele multimodale deja existente. Planul menționează inclusiv modernizarea și extinderea șantierelor navale din Mangalia, Galați și Brăila, astfel încât acestea să poată construi nave tehnice specializate și subcomponente pentru turbinele offshore.

Tulcea ar putea susține activități logistice și servicii conexe, iar Medgidia ar putea fi dezvoltată gradual pentru mentenanță, stocare și alte operațiuni auxiliare.

„Porturile Constanța, Galați pot fi considerate piloni principali ai viitoarei infrastructuri industriale offshore”, se arată în document.

Primul hub portuar ar trebui să fie gata până în 2030

Calendarul cuprinde mai multe jaloane:

• până la sfârșitul anului 2026 – finalizarea studiilor de fezabilitate și a evaluărilor portuare;
• până la mijlocul anului 2027 – lansarea primelor licitații pentru modernizarea porturilor și a facilităților logistice;
• până la sfârșitul anului 2028 – începerea lucrărilor la primele dane capabile să suporte sarcini foarte mari și la zonele de depozitare;
• până în 2029 – punerea în funcțiune a primei dane dotate cu alimentare electrică a navelor de la mal și infrastructură digitală;
• până în 2030 – obținerea capacității operaționale complete pentru cel puțin un hub dedicat activităților eoliene offshore.

Pentru primele 12 luni, autoritățile trebuie să evalueze infrastructura existentă în Constanța, Galați, Brăila, Midia și Mangalia, să lanseze studiile de fezabilitate și de mediu și să identifice porturile eligibile pentru investiții.

În etapa de unu până la trei ani sunt prevăzute licitațiile, lucrările la cheuri și hale industriale, digitalizarea și formarea unor clustere industriale în jurul porturilor Constanța și Galați.

În intervalul de trei până la cinci ani ar trebui finalizate facilitățile pentru construirea și asamblarea turbinelor, centrele de mentenanță și conexiunile multimodale.

3 GW în Marea Neagră până în 2035

Planul pornește de la obiectivul instalării unei capacități eoliene offshore de 3 GW până în 2035. Primele activități de construcție sunt anticipate în perioada 2031–2035, ceea ce înseamnă că infrastructura portuară trebuie pregătită înainte de începerea lucrărilor pe mare.

Autoritățile avertizează însă că piața românească nu ar genera, singură, suficientă cerere pentru a susține fabrici de mari dimensiuni.

Potrivit documentului, o unitate industrială dedicată componentelor eoliene are nevoie, de regulă, de proiecte echivalente cu 1–3 GW în fiecare an pentru a justifica investiția. Din acest motiv, fabricile dezvoltate în porturile românești vor trebui să producă și pentru export.

Modelul economic depinde astfel de transformarea României într-un furnizor regional pentru întregul bazin al Mării Negre și pentru alte piețe europene.

Ce trebuie construit în porturi

Porturile selectate vor avea nevoie de hale pentru fabricarea și asamblarea palelor, turnurilor, nacelelor și fundațiilor, platforme de depozitare, cheuri consolidate și echipamente capabile să manipuleze componente de sute de tone.

Parametrii tehnici orientativi prevăzuți de plan includ:

• capacitate portantă la cheu de minimum 10 tone pe metru pătrat, cu o țintă de 20–30 de tone în zonele de operare;
• macarale sau alte sisteme cu o capacitate inițială de ridicare de cel puțin 400 de tone, extensibilă la 600–1.000 de tone;
• adâncime de minimum 10 metri, cu o țintă de 12 metri pentru navele mari de instalare;
• platforme compacte de manipulare și asamblare cu suprafețe de 10–30 de hectare sau mai mari;
• drumuri pentru transporturi grele și agabaritice;
• conexiuni feroviare, mai ales pentru fluxurile de oțel;
• acces direct și fără obstacole între zonele industriale și cheuri.

Porturile vor avea nevoie și de infrastructură electrică, sisteme digitale, comunicații securizate, facilități pentru combustibili alternativi și instalații de alimentare cu electricitate a navelor acostate.

Investiții de 2,5 miliarde de euro în Portul Constanța

Planul arată că portofoliul general de investiții pregătit pentru Portul Constanța ajunge la aproximativ 2,5 miliarde de euro. Suma include proiecte aflate în diferite stadii și nu reprezintă exclusiv bugetul destinat industriei eoliene offshore.

Printre proiectele relevante sunt menționate dezvoltarea molurilor IIIS și IVS, construirea unor cheuri în zona de mare adâncime, extinderea insulei artificiale, dragajul în Constanța, Midia și Mangalia și modernizarea infrastructurii feroviare.

Un alt pachet, estimat la 241 de milioane de euro, vizează modernizarea rețelelor electrice, de apă și canalizare și a drumurilor din interiorul Portului Constanța.

Noile suprafețe care ar urma să fie create în zona de mare adâncime ar putea găzdui facilități pentru asamblarea și transportul componentelor eoliene, dar și capacități pentru producția și stocarea hidrogenului.

Documentul păstrează însă o referire depășită, potrivit căreia decizia Comisiei Europene privind finanțarea studiului de fezabilitate pentru unul dintre proiecte era așteptată până la sfârșitul anului 2025, deși planul este datat iunie 2026 și a fost publicat în august 2026.

Alte două miliarde de euro pentru porturile dunărene

Intervențiile cuprinse în viitoarea Strategie de dezvoltare a transporturilor navale pentru porturile dunărene sunt estimate la aproximativ două miliarde de euro.

Și această sumă reprezintă un portofoliu general de modernizare, nu o alocare exclusivă pentru energia eoliană offshore.

Lista include dezvoltarea Portului Tulcea, lucrări pentru reducerea colmatării la Galați, construirea unui terminal portuar și reabilitarea mai multor dane în Portul Comercial Galați, precum și extinderea capacității de operare a Portului Medgidia.

În cazul Portului Galați, avantajele identificate sunt suprafața de 864.000 de metri pătrați, cele peste 55 de dane operaționale, legăturile feroviare și rutiere și apropierea de industria siderurgică și navală.

Accesul navelor maritime rămâne însă dependent de adâncimea canalului de navigație de la Bara Sulina.

Banii sunt enumerați, dar nu și alocați

Sursele posibile de finanțare prezentate în plan sunt Mecanismul pentru Interconectarea Europei, Fondul pentru Modernizare, InvestEU, Horizon Europe, fondurile structurale, bugetul de stat și parteneriatele public-private.

În cazul programului CEF, documentul menționează rate de cofinanțare de până la 50% pentru anumite lucrări, cu procente mai mari pentru proiectele transfrontaliere sau pentru infrastructura destinată combustibililor alternativi.

Planul nu stabilește însă un buget dedicat pentru transformarea porturilor în hub-uri eoliene.

Mai mult, tabelul final intitulat „măsuri, instituții responsabile, surse de finanțare” conține patru acțiuni și instituțiile responsabile, dar lasă necompletate rubricile referitoare la sursele de finanțare, orizontul estimat, termenul-țintă, condițiile prealabile și observații.

Prin urmare, documentul stabilește direcția strategică și prezintă un calendar general, dar deciziile privind proiectele concrete, finanțarea și responsabilitățile detaliate sunt împinse către studii, foi de parcurs și documentații ulterioare.

Fiecare port-cheie ar urma să primească o foaie de parcurs individuală, cu necesarul de investiții, termene, posibili parteneri și surse de finanțare.