14.000 de locuri de muncă în Marea Neagră. Meseriile pentru care începe marea recrutare

România începe să-și pregătească forța de muncă pentru viitoarele centrale eoliene offshore din Marea Neagră. Un plan aprobat prin ordin comun al Ministerului Energiei și Ministerului Muncii estimează un necesar cumulat de aproximativ 14.000 de lucrători până în 2035, de la sudori și scafandri industriali până la tehnicieni de turbine, ingineri și specialiști în securitate cibernetică.

Ordinul nr. 518/925, publicat în Monitorul Oficial, aprobă Planul de măsuri pentru realizarea programelor de formare profesională necesare dezvoltării lanțului de aprovizionare și construirii centralelor electrice eoliene offshore.

Documentul marchează trecerea de la discuțiile generale despre potențialul eolian al Mării Negre la pregătirea efectivă a oamenilor care ar urma să lucreze în această nouă industrie.

Necesar estimat de 14.000 de lucrători

Planul pornește de la scenariile privind instalarea unei capacități eoliene offshore de aproximativ 1-1,5 GW până în 2030 și de circa 3 GW până în 2035.

Pentru susținerea acestor investiții, autoritățile estimează că România va avea nevoie, cumulat, de aproximativ 14.000 de persoane până în 2035. Necesarul orientativ este împărțit în trei categorii principale:

• aproximativ 8.000 de muncitori calificați;
• circa 4.000 de tehnicieni;
• aproximativ 2.000 de ingineri și alți specialiști.

Autoritățile subliniază însă că aceste cifre au caracter orientativ și reprezintă o estimare a ocupării nete cumulate. Ele nu înseamnă că au fost deja create sau garantate 14.000 de posturi.

Numărul efectiv al angajărilor va depinde de capacitățile instalate, de calendarul concesionării perimetrelor, de investițiile atrase și de proporția lucrărilor și echipamentelor realizate în România.

Sudori subacvatici, scafandri și tehnicieni pentru turbine

Lista calificărilor necesare arată cât de diversă ar putea deveni piața muncii din jurul proiectelor eoliene offshore.

În etapa de construcție vor fi căutați sudori, electricieni, mecanici, operatori de macarale, montatori de structuri metalice, tehnicieni pentru cabluri submarine și specialiști în lucrări maritime.

Proiectele vor avea nevoie și de:

• scafandri industriali și sudori subacvatici;
• tehnicieni pentru instalarea și mentenanța turbinelor;
• operatori de drone și sisteme de inspecție;
• specialiști în logistică portuară și transport maritim;
• ingineri electrici și mecanici;
• specialiști în sisteme HVAC și HVDC;
• experți în automatizări, telecomunicații și securitate cibernetică;
• personal pentru protecția mediului și monitorizarea biodiversității marine.

Planul prevede inclusiv programe de reconversie pentru angajații din domenii apropiate, precum industria navală, construcțiile, energia convențională, transporturile, logistica și industria metalurgică.

Minimum 500 de persoane certificate internațional

Una dintre țintele concrete este certificarea, până în 2030, a minimum 500 de persoane prin programe conforme standardelor Global Wind Organisation – GWO.

Certificările GWO sunt utilizate la nivel internațional în industria eoliană și acoperă pregătirea pentru lucrul la înălțime, acordarea primului ajutor, prevenirea și stingerea incendiilor, manipularea echipamentelor și supraviețuirea pe mare.

Primele programe-pilot și certificări sunt prevăzute pentru perioada 2026-2027. Planul urmărește și pregătirea formatorilor români, astfel încât cursurile să nu depindă exclusiv de centre din străinătate.

În paralel, ar urma să fie dezvoltate sau actualizate standardele ocupaționale pentru meseriile care nu sunt încă suficient reglementate în România.

Constanța și Mangalia, centre de pregătire

Regiunea de sud-est a țării ar urma să devină principalul centru de formare pentru industria eoliană offshore. Constanța și Mangalia sunt indicate drept zone prioritare, datorită infrastructurii portuare, industriei navale și apropierii de viitoarele perimetre eoliene.

Cursurile teoretice ar urma să fie completate de stagii practice în porturi, șantiere navale și companii din energie. Sunt vizate parteneriate între universități, licee tehnologice, furnizori de formare profesională și investitori.

Până la sfârșitul anului 2026 ar trebui elaborat și un model de contract-cadru pentru parteneriatele de formare profesională duală. Prin acest mecanism, companiile ar putea participa direct la pregătirea viitorilor angajați și la stabilirea competențelor necesare.

Planul menționează, între potențialii parteneri și actori interesați, companii cu experiență în energia regenerabilă și proiectele offshore, precum Ørsted, RWE, EnBW, TotalEnergies, Hidroelectrica, Monsson și Renovatio. Enumerarea lor în document nu înseamnă însă că respectivele companii au primit contracte sau că participarea lor este deja stabilită.

Finanțarea nu este încă stabilită exact

Planul nu indică un buget total și nici alocări ferme pentru fiecare program. Sunt enumerate însă mai multe surse posibile de finanțare: bugetul de stat, Fondul Social European Plus, Fondul pentru Modernizare, Horizon Europe, InvestEU și contribuțiile companiilor private.

Aceasta rămâne una dintre vulnerabilitățile programului. Fără finanțare, centre de pregătire și implicarea efectivă a investitorilor, țintele privind numărul de persoane instruite ar putea rămâne doar pe hârtie.

Adoptarea planului vine în contextul în care Ministerul Energiei pregătește și concesionarea primelor perimetre eoliene offshore din sectorul românesc al Mării Negre. Scenariul oficial urmărește instalarea unei capacități de aproximativ 3 GW până în 2035, însă punerea în funcțiune a proiectelor depinde de autorizări, investiții, modernizarea rețelei electrice și dezvoltarea infrastructurii portuare.