În aprilie, când petrolul american a coborât pentru scurt timp pe teritoriu negativ, la minus 37 de dolari, a fost o premieră în istorie. Nu s-a mai întâmplat niciodată ca producătorii să-i plătească pe cumpărători pentru a scăpa de stocurile de petrol brut.

Concomitent, practic, barilul marca Brent, cu extracție din Marea Nordului, s-a stabilizat în jurul valorii de 20 de dolari, preț la care nu a mai coborât din anii 1990. Pandemia și măsurile de carantină impuse pe fondul răspândirii noului coronavirus au provocat o încetinire brutală a economiei mondiale, antrenând prăbușirea cererii și o explozie a ofertei care au generat această degringoladă a cursului aurului negru. 

De atunci, prețurile s-au înscris pe un trend ascendent, dar extrem de lent, prețurile fiind și astăzi extrem de scăzute comparativ cu nivelurile de dinainte de intrarea în scenă a COVID-19. Fragilizate, marile companii petroliere au acumulat pierderi uriașe, au concediat mii de oameni și au redus investițiile în explorare și producție cu 20-35%. 

Citește și Vouchere de vacanță. Care va fi soarta lor în anul 2021

În Statele Unite, numeroși producători de șist au dat chiar faliment, alții au fost înghițiți de firmele mai mari care le-au cumpărat. 

2020 a fost, de asemenea, un an al transformărilor pentru giganții europeni ai petrolului. Shell, Eni, British Petroleum sau Total au anunțat o accelerare a investițiile lor în energiile regenerabile, estimate la 170 de miliarde de dolari până în 2030. 

  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCBusiness și pe Google News

Ţi s-a părut interesant acest articol?

Urmărește pagina de Facebook DCBusiness pentru a fi la curent cu cele mai importante ştiri despre evoluţia economiei, modificările fiscale, deciziile privind salariile şi pensiile, precum şi alte analize şi informaţii atât de pe plan intern cât şi extern.