Congo a fost ”terenul de joacă” al regelui Leopold al II-lea al Belgiei. Toată țara era propietatea unui singur om, care s-a purtat fără discernământ 23 de ani, ținând în stare de sclavie o țară întreagă.

Spre deosebire de alte colonizări, în Congo n-a existat nici un fel de rezistență. Pedepsele pentru cei care nu furnizau cantitatea minimă de latex impusă erau brutale. De la biciuiri, mutilarea mâinilor și picioarelor – mai întâi erau mutilați copiii și femeile, apoi chiar lucrătorii – până la exterminarea satelor întregi, când respectivele comunități nu-și îndeplineau obligațiile.

Astăzi, Republica Democrată Congo este cel mai mare producător de cobalt din lume, adică asigură în jur de 60% din producția mondială.

Mineralul este un element extrem de important pentru noile tehnologii. Cobaltul este esențial la fabricarea bateriilor pentru mașinile electrice dar și pentru telefoane sau alte electronice.

Compania de stat Gecamine, care după anii 80 a intrat pe o pantă descendentă și-a vândut o mare parte din mijloacele fixe iar mina de lângă orașul Kolwezi a fost cvasi-abandonată.

Încet dar sigur în mina de cupru de la Kolwezi a inflorit așa-zis-ul minerit artizanal. Interesul intermediarilor chinezi a contribuit la dezvoltarea acestui nou soi de industrie, aceștia neținând cont de cine intră în minele improvizate, urmărind numai profitul.

În aceste condiții, mineri au devenit copii, femei și pensionarii fostei mine. Minele improvizate sunt de fapt niște gropi săpate de fiecare cum a putut și în care se coboară pe câte o frânghie fără niciun echipament de protecție.

Din cauza corupției adânc înrădăcinate în sistem nimeni nu face nimic pentru a remedia sau a controla ceea ce se întâmplă în minele de cupru congoleze, interesul fiind în primul rând al corporațiilor occidentale și mai nou al Chinei. China, la ora actuală produce 80% din sulfatul de cupru necesar la nivel mondial pentru producerea bateriilor litiu-ion. O bună parte din cantitatea de cobalt se exploatează și se exportă la negru prin intermediarii chinezi care au beneficiat chiar de spriiinul fostului președinte congolez, Joseph Kabila.

Nu există cifre oficiale dar se vehiculează că în aceste exploatări improvizare muncesc cel puțin 40 de mii de copii.

Copiii cu vârste care pleacă de la 10 ani lucrează în minele de cobalt, unii din ei fiind folosiți la căratul sacilor cu bulgării de cobalt.

Amnesty International a acuzat pe bună dreptate giganții din tehnologie că au ignorat problemele legate de exploatarea copiilor și corupției, în mare parte pentru că oamenii au dat năvală să își cumpere dispozitivele electronice neavând habar că există și o parte întunecată a acestei industrii.

  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCBusiness și pe Google News