La jumătatea lunii noiembrie 2025, autoritățile fiscale din România au demarat o campanie de informare, dedicată entităților constitutive ale grupurilor multinaționale (MNE), prin care acestea sunt îndemnate să se conformeze cerințelor privind raportarea pentru fiecare țară în parte (CbCR).

OUG 42/2017 a introdus obligația pentru societățile-mamă finale ale grupurilor MNE rezidente în România sau pentru anumite entități constitutive, atunci când sunt îndeplinite anumite condiții, de a depune raportul CbCR și a reglementat condițiile schimbului automat de informații între autoritățile fiscale, arată o analiză semnată de Adrian Rus şi Georgiana Bizdrigheanu de la EY România.

Principalele obiective urmărite prin această ordonanță sunt:

• Creșterea transparenței fiscale și combaterea planificării fiscale agresive a grupurilor MNE, prin furnizarea de informații detaliate autorităților fiscale din statele membre;
• Implementarea recomandărilor OECD – BEPS Acțiunea 13, care prevăd raportarea la nivel de țară pentru grupurile MNE cu venituri consolidate de peste 750 milioane EUR;
• Prevenirea fenomenelor precum deduceri duble, dublă neimpozitare și transferul profiturilor către jurisdicții cu impozitare favorabilă.

Situația în România

Deși obligația de raportare CbCR este în vigoare din 2017 cu prim termen de depunere decembrie 2018, iar România este semnatară a Acordului multilateral privind schimbul automat de rapoarte CbC (CbC MCAA), pare că nu dispune încă de toate mecanismele necesare pentru a primi aceste rapoarte din jurisdicții din afara Uniunii Europene. În plus, România nu a încheiat acorduri bilaterale cu jurisdicțiile care nu sunt semnatare ale CbC MCAA. Companiile românești trebuie astfel să suporte o sarcină suplimentară prin raportări care în mod normal nu ar fi necesare.

În consecință, entitățile constitutive ale grupurilor MNE stabilite în jurisdicții din afara Uniunii Europene rămân vizate de această cerință de raportare. Acestea vor utiliza Formularul R404 și schema XML aferentă pentru transmiterea electronică. Excepția este doar în cazul în care raportul CbCR este depus într-o altă jurisdicție din Uniunea Europeană.

Mențiunea principală este aceea că neconformarea cu cerințele CbCR poate atrage amenzi semnificative, de până la 20.000 euro, și poate determina încadrarea contribuabilului într-un nivel de risc superior, ceea ce ar putea conduce la verificări fiscale suplimentare.

Ce ar trebui să facă, urgent, companiile?

Primul pas este evaluarea, cât mai curând posibilă a îndeplinirii obligațiilor privind raportarea CbCR. În al doilea rând, ar trebui să urgenteze colectarea datelor necesare și să asigure depunerea raportărilor în termenul prevăzut de legislație, pentru a evita sancțiunile și pentru a asigura conformarea cu standardele internaționale de fiscalitate.

Raportul CbCR trebuie depus în termen de 12 luni de la ultima zi a anului fiscal de raportare al grupului MNE. Pentru anii fiscali care se încheie la 31 decembrie 2024, termenul limită este 31 decembrie 2025.

Conformarea voluntară cu obligațiile de raportare favorizează interacțiuni mai eficiente între contribuabili și autoritățile fiscale și reduce expunerea la sancțiuni, care pot varia în funcție de circumstanțe.

Potrivit reprezentanților ANAF, respectarea cerințelor CbCR sprijină eforturile globale împotriva evaziunii fiscale și contribuie la crearea unui mediu fiscal internațional transparent și echitabil.

În plus, este important de menționat că ANAF a demarat recent controale la peste 500 de companii românești, ceea ce subliniază nivelul ridicat de atenție acordat de autorități și riscurile asociate neconformării.

  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCBusiness și pe Google News

Ţi s-a părut interesant acest articol?

Urmărește pagina de Facebook DCBusiness pentru a fi la curent cu cele mai importante ştiri despre evoluţia economiei, modificările fiscale, deciziile privind salariile şi pensiile, precum şi alte analize şi informaţii atât de pe plan intern cât şi extern.