Zona euro sfidează șocul provocat de războiul din Iran. Economia a crescut peste așteptări

Economia zonei euro a înregistrat în trimestrul al doilea din 2026 cea mai rapidă creștere din ultimul an, sfidând temerile că războiul din Iran, perturbarea livrărilor prin Strâmtoarea Hormuz și scumpirea energiei vor bloca activitatea economică europeană.

Produsul Intern Brut al statelor care folosesc moneda euro a crescut cu 0,4% față de precedentele trei luni, dublu față de avansul de 0,2% anticipat de economiștii consultați de Bloomberg. Comparativ cu începutul anului, când economia zonei euro a stagnat potrivit celor mai recente estimări agregate, rezultatul indică o accelerare surprinzătoare.

Datele sunt însă preliminare și ar putea fi revizuite de Eurostat pe 14 august. Statisticile europene din primul trimestru au suferit deja modificări importante, în principal din cauza oscilațiilor foarte mari înregistrate de economia Irlandei.

Toate marile economii au crescut

Unul dintre cele mai importante semnale este faptul că Germania, Franța, Italia și Spania au înregistrat simultan creștere economică. Cele patru state generează cea mai mare parte a PIB-ului zonei euro.

Germania, cea mai mare economie europeană, a crescut cu 0,2% față de trimestrul precedent, peste așteptările analiștilor. Economia germană a beneficiat de majorarea exporturilor, în timp ce consumul a avut o evoluție modestă, iar investițiile au scăzut.

Creșterea din primul trimestru a fost revizuită, la rândul său, de la 0,3% la 0,4%. Germania a înregistrat astfel al treilea trimestru consecutiv de creștere, după lunga perioadă de stagnare care a afectat industria și competitivitatea companiilor sale. Față de trimestrul al doilea din 2025, PIB-ul german a avansat cu 0,9%, arată datele Destatis.

Franța a revenit pe creștere, cu un avans trimestrial de 0,2%, după contracția de 0,1% înregistrată la începutul anului. Consumul populației a crescut cu 0,2%, iar exporturile au urcat cu 2,6%, susținute în special de industria aeronautică.

Comerțul exterior a adăugat 0,6 puncte procentuale la creșterea Franței, dar investițiile au continuat să scadă, cu 0,3%. Construcțiile au rămas unul dintre punctele slabe ale economiei franceze, potrivit Institutului Național de Statistică din Franța.

Italia a avansat tot cu 0,2%, depășind estimările. Comparativ cu aceeași perioadă din 2025, creșterea a fost de 1%. Serviciile au compensat contracțiile din industrie și agricultură, iar cererea internă a contrabalansat contribuția negativă a comerțului exterior.

După rezultatele din prima jumătate a anului, Italia are deja o creștere economică „dobândită” de 0,8% pentru întregul an. Cu alte cuvinte, chiar dacă economia ar stagna în următoarele două trimestre, creșterea anuală ar depăși prognoza guvernamentală de 0,6%.

Spania rămâne însă motorul dintre marile economii ale zonei euro. PIB-ul spaniol a crescut cu 0,7% trimestrial și cu 2,7% față de aceeași perioadă a anului trecut. Economia a fost susținută de consum, investiții, piața muncii și turism.

Irlanda a împins în sus media zonei euro

Rezultatul general trebuie interpretat cu o anumită prudență. Irlanda, ale cărei statistici sunt puternic influențate de operațiunile marilor companii multinaționale, a înregistrat o creștere trimestrială de 3,9%.

Revenirea vine după o contracție de aproximativ 7% în primul trimestru și a împins în sus media zonei euro. Fluctuațiile irlandeze sunt atât de mari încât pot modifica substanțial rezultatul întregii uniuni monetare, fără să reflecte neapărat o schimbare similară în economia resimțită de populație și de companiile locale.

Chiar și fără acest efect statistic, datele din Germania, Franța, Italia și Spania arată însă că economia europeană a rezistat mai bine decât anticipau analiștii.

De ce nu a lovit mai puternic criza energetică

Războiul din Iran și închiderea Strâmtorii Hormuz au întrerupt tranzitul a aproximativ 20 de milioane de barili de petrol pe zi, echivalentul unei cincimi din oferta mondială. Pierderea efectivă de pe piață a fost estimată de economiștii Băncii Centrale Europene la aproximativ 14 milioane de barili pe zi.

Cu toate acestea, prețul petrolului a crescut mai puțin decât ar fi indicat dimensiunea perturbării. La începutul lunii iunie, petrolul se tranzacționa în jurul valorii de 94 de dolari pe baril, cu aproximativ 29% peste nivelul anterior conflictului.

Banca Centrală Europeană explică această rezistență prin mai multe „amortizoare”: piața petrolului avea înaintea conflictului un surplus de ofertă de aproximativ 2,5 milioane de barili pe zi, stocurile erau mai mari decât în 2022, cererea asiatică a slăbit, iar Agenția Internațională pentru Energie a coordonat eliberarea a 400 de milioane de barili din rezervele strategice.

Europa era, de asemenea, mai bine pregătită pe piața gazelor decât la începutul războiului din Ucraina. Capacitatea de import de gaze naturale lichefiate a crescut, sursele de aprovizionare sunt mai diversificate, iar competiția cu Asia pentru încărcăturile de GNL a fost mai redusă.

Pericolul nu a trecut

Creșterea de 0,4% arată că zona euro nu a intrat în recesiunea de care se temeau investitorii, dar nu înseamnă că efectele războiului au fost depășite.

Inflația anuală din zona euro a ajuns la 2,8% în iunie, peste ținta de 2% a BCE. Energia mai scumpă poate continua să se transmită în costurile de transport, agricultură, industrie și servicii, limitând puterea de cumpărare a populației și investițiile companiilor.

Într-un scenariu care presupune perturbări persistente ale livrărilor de energie și ale lanțurilor de aprovizionare, calculele BCE indică o reducere cu aproximativ 0,4 puncte procentuale a creșterii zonei euro în 2026. Inflația ar putea fi împinsă suplimentar în sus, în special dacă rezervele se reduc, iar companiile nu mai pot înlocui rapid materiile prime provenite din regiunea Golfului.

Pentru România, rezistența economiilor germană, franceză și italiană este o veste favorabilă, deoarece acestea se numără printre principalii parteneri comerciali și investitori. Relansarea cererii europene poate sprijini exporturile românești, mai ales în industria auto și în sectoarele de componente.

În sens opus, prelungirea războiului și menținerea prețurilor ridicate la energie ar însemna costuri mai mari pentru companiile românești, presiuni suplimentare asupra inflației și dobânzi europene mai ridicate pentru mai mult timp. Cifra de 0,4% este, astfel, o surpriză pozitivă, dar nu încă dovada că economia europeană a ieșit definitiv din zona de pericol.