O lună fără Ormuz: între panică, realitate și iluzia „recuperării” prețurilor

Și totuși, în România, la pompă, creșterea este de „doar” 24%. Astfel, vor mai exista ajustări la pompă. Dacă blocajul din Ormuz persistă, dacă stocurile globale se subțiază și dacă presiunea pe rafinării crește, atunci prețurile pot continua să urce, pentru că șocul însuși continuă să se adâncească.

Prima lună a fost despre absorbție. Ce urmează este despre adaptare sub presiune. La o lună de blocaj, suntem încă în faza „ușoară”. Partea grea nu e în urmă — e foarte probabil în față.

• 1–2 luni -  sistemul rezistă pe inerție 
• 2–4 luni - începe stresul real 
• 4–6 luni - intrăm în zonă critică 

”Există un moment în orice criză în care cifrele nu mai sunt doar cifre. Devin semnale de alarmă. În 2026, piața motorinei a depășit acel moment. Nu mai vorbim despre fluctuații normale, ci despre o reconfigurare structurală a prețurilor, în care geopolitica dictează economia mai mult decât orice model teoretic.

Cele trei scenarii analizate — probabil, pesimist și optimist — nu sunt simple exerciții de prognoză. Sunt, de fapt, trei variante ale aceluiași adevăr combustibilul ieftin a devenit o relicvă”, arată Dumitru Chisăliță, președinte AEI.

Scenariul „cel mai probabil” nu este deloc liniștitor

”Un petrol la 130 USD/baril și motorina ARA la 1.750 USD/tonă nu reprezintă o anomalie, ci un nou prag de stres pentru economie. România, dependentă de importuri și vulnerabilă la cursul valutar, va resimți acest șoc direct la pompă. Depășirea pragului de 11 lei/l nu este doar o cifră simbolică — este un punct de inflexiune. Transportul devine mai scump, lanțurile logistice se tensionează, iar inflația capătă un nou combustibil. Chiar și cu o scădere ulterioară spre finalul anului, revenirea la „normal” înseamnă, de fapt, acceptarea unui nou normal motorină standard medie la nivelul României peste 10 lei/l.

Scenariul pesimist nu mai pare atât de extrem.

Un petrol la 200 USD/baril nu este o exagerare într-un context geopolitic instabil. De fapt, istoria ne arată că piețele energetice reacționează disproporționat la risc, nu la realitate. Problema majoră nu este doar nivelul prețului, ci durata. Cinci luni de tensiune pot împinge economia într-o zonă de blocaj, transportatori în dificultate, agricultură sub presiune, consum redus. În acest scenariu, motorina la peste 14 lei/l nu mai este o ipoteză, ci o consecință directă. Iar revenirea la 12 lei/l la final de an nu este o relaxare, ci o nouă ancoră a prețurilor 

Scenariul optimist este, paradoxal, cel mai înșelător.

Chiar dacă conflictul s-ar încheia rapid, piața nu revine la nivelurile anterioare. Inerția este prea mare, iar costurile acumulate nu dispar peste noapte. Motorina sub 9 lei/l devine improbabilă. Asta înseamnă că, chiar și în cea mai favorabilă variantă, consumatorul rămâne captiv într-o zonă de prețuri ridicate. Pace nu înseamnă ieftinire, ci doar încetinirea scumpirii”, mai arată Dumitru Chisăliță.

COMPARAȚIE FINALĂ 

Adevărata problemă nu este prețul, ci iluzia controlului.

”Politicile interne pot ajusta marginal situația — accize, plafonări temporare, subvenții. Dar realitatea este că România nu controlează variabilele esențiale: rutele energetice, deciziile OPEC, riscurile geopolitice. Într-o lume în care un punct de tensiune poate destabiliza fluxuri globale, prețul la pompă devine rezultatul unor decizii luate la mii de kilometri distanță.

În lipsa unor măsuri fiscale, 2026 nu va aduce combustibil ieftin în niciun scenariu. Diferența dintre variante nu este între bine și rău, ci între rău și mai rău. Iar întrebarea reală nu mai este „cât va costa motorina?”, ci „cât poate suporta economia înainte să cedeze?”

În acest context, adaptarea devine inevitabilă. Companiile vor trebui să-și regândească costurile, transportul să devină mai eficient, iar consumatorii să accepte că prețurile energetice nu mai sunt o variabilă stabilă, ci un risc permanent.

Motorina nu mai este doar un produs. Este barometrul unei lumi în dezechilibru”, mai notează Dumitru Chisăliță, președintele AEI.