Adrian Negrescu, analiză după declaraţiile lui Nicuşor Dan: 2027 nu va fi un an al relaxării, ci al doilea an de austeritate

"Președintele Nicușor Dan a vorbit aseară despre un deficit de 150 de miliarde de lei pentru 2026, cu 20 de miliarde mai mult decât ținta oficială a Ministerului Finanțelor, de 6,2% din PIB, adică 130,3 miliarde de lei. Diferența nu e un detaliu tehnic. Ea arată cât de fragilă rămâne ținta de deficit și cât de mult depinde de bani care încă nu au intrat în conturile statului.

Paradoxul e că cifrele prezentate de președinte, venituri de 730 de miliarde și cheltuieli de 860 de miliarde, duc la un deficit de 130 de miliarde, exact ținta Finanțelor. Cei 150 de miliarde nu ies din propriul lui calcul. Cea mai plauzibilă explicație este că președintele a vorbit despre scenariul de risc, nu despre cel oficial. Ținta de 130 de miliarde se bazează pe ultimele tranșe din PNRR, de peste 4 miliarde de euro în granturi, adică aproximativ 1% din PIB, sau peste 20 de miliarde de lei. Comisia Europeană încă le evaluează. Dacă banii nu ajung până la 31 decembrie, deficitul sare automat spre 150 de miliarde. Practic, diferența dintre cele două cifre este diferența dintre un an în care totul merge bine și unul în care Bruxelles-ul întârzie sau taie plata.

Cert este că execuția bugetară la nouă luni arată un deficit de 78,3 miliarde de lei, sau 3,81% din PIB, față de 5,31% în aceeași perioadă a anului trecut. Pe hârtie, consolidarea funcționează. Dar în trimestrul al treilea deficitul a fost mai mare decât anul trecut, iar factura dobânzilor a explodat", explică analistul economic Adrian Negrescu.

Cel mai îngrijorător element nu e cifra deficitului, ci structura lui

"În doar nouă luni am plătit peste 50 de miliarde de lei dobânzi, cu aproape 11 miliarde mai mult decât anul trecut. Doar în trimestrul al treilea, dobânzile au crescut cu 44%. Asta înseamnă că o parte tot mai mare din efortul de austeritate nu reduce deficitul, ci doar plătește costul datoriilor vechi. Statul a crescut TVA, accizele și impozitele pe proprietate, iar banii se duc în mare parte la creditori. Iar ultimul trimestru este, tradițional, cel mai scump al anului.

Dincolo de dimensiunea deficitului, în vară, președintele afirma 'cu fermitate' că nu vor exista alte creșteri de taxe față de cele deja în implementare. Aseară, întrebat despre perspective, a evitat subiectul și a mutat discuția pe cheltuieli: a spus că e foarte greu de crezut că poți reduce drastic deficitul fără să atingi salariile și pensiile.

Faptul că președintele nu a mai repetat garanția că taxele nu vor crește spune mai mult decât orice declarație. Discursul s-a schimbat: nu mai vorbim de «fără taxe noi», ci de credibilitate în fața piețelor, de riscul ratingului și de FMI", atrage atenţia Adrian Negrescu.

Ce ar putea însemna declaraţiile preşedintelui

"Când un șef de stat pune pe masă scenariul FMI și spune că salariile și pensiile nu pot rămâne în afara discuției, pregătește opinia publică pentru măsuri dure. Guvernul promite că nu vor exista taxe noi în 2027, dar ecuația nu se închide doar din tăieri de cheltuieli, mai ales cu dobânzi de peste 70 de miliarde de lei anul viitor și fără banii din PNRR. Cel mai probabil vom avea o combinație: înghețări de salarii și pensii, eliminarea unor facilități fiscale, impozite mai mari și accize majorate. Toate vor fi prezentate drept «ajustări», nu drept taxe noi.

Dincolo de aceste speculații, cert este că România a demonstrat în 2026 că poate reduce deficitul, iar Comisia Europeană a confirmat că am luat măsuri eficiente. Problema e că am consumat deja instrumentele ușoare: TVA a crescut, impozitele locale au crescut, salariile la stat sunt înghețate.

Urmează partea grea, reformele structurale, pe care niciun guvern nu le-a făcut până acum. Primăvara viitoare, agențiile de rating vor decide dacă România rămâne în zona de investiții sau ajunge la «junk». O retrogradare ar însemna dobânzi mai mari pentru stat, dar și pentru fiecare român cu un credit în bănci. Avertismentul președintelui trebuie luat în serios: 2027 nu va fi un an al relaxării, ci al doilea an de austeritate, probabil mai dureros decât primul.

Așa cum am spus și eu, în repetate rânduri, alternativa o reprezintă un acord cu FMI", subliniază analistul economic Adrian Negrescu.