Mii de clădiri pot fi obligate să intre în renovare. Cine va plăti lucrările

Clădirile de birouri, centrele comerciale, spitalele, școlile, hotelurile și alte imobile cu un consum ridicat de energie ar putea intra treptat sub presiunea unor standarde obligatorii de performanță energetică. Pentru proprietari, companii și autorități locale, eficiența energetică nu va mai fi doar o problemă legată de valoarea facturilor, ci poate deveni o condiție de conformare.

Un raport realizat în cadrul proiectului european EPBD.wise analizează modul în care România poate aplica articolul 9 din noua Directivă privind performanța energetică a clădirilor. Documentul arată că atingerea unei ținte de renovare cu ambiție medie ar putea necesita finanțări de aproximativ 30 de miliarde de euro.

Cele mai ineficiente clădiri trebuie renovate primele

Directiva stabilește două mecanisme diferite.

Pentru clădirile nerezidențiale, România trebuie să introducă standarde minime obligatorii de performanță energetică. Acestea trebuie să determine renovarea segmentului de 16% reprezentat de clădirile cu cele mai slabe performanțe până în 2030 și a segmentului de 26% până în 2033.

În cazul clădirilor rezidențiale, obligația este stabilită la nivelul întregului parc de locuințe. Consumul mediu de energie primară trebuie redus cu 16% până în 2030 și cu 20-22% până în 2035, comparativ cu nivelul din 2020. Așadar, directiva nu impune automat fiecărui proprietar de apartament să își reducă individual consumul cu aceste procente, ci obligă statul să atingă țintele la nivel național.

Pragurile exacte, clădirile exceptate, procedura de verificare și eventualele sancțiuni trebuie stabilite prin legislația națională. Pot fi exceptate, în anumite condiții, clădirile istorice, lăcașurile de cult sau imobilele pentru care renovarea nu ar fi justificată din punct de vedere al costurilor.

Spitalele, mall-urile și birourile, printre clădirile expuse

Modelarea realizată pentru România indică diferențe foarte mari între categoriile de clădiri. Consumul de energie primară pornește de la aproximativ 50 kWh pe metru pătrat pe an și poate urca până la aproximativ 580 kWh pe metru pătrat pe an.

Cele mai mari valori apar în sectorul medical. În scenariul analizat, consumul unor clădiri din sănătate ajunge la aproximativ 580 kWh/mp/an, față de un prag propus de circa 380 kWh/mp/an. Pentru clădirile comerciale și de retail, pragul indicativ pentru 2033 este de aproximativ 220 kWh/mp/an, iar pentru birouri, tot în jurul valorii de 220 kWh/mp/an. Valorile sunt recomandări rezultate din modelare, nu limite introduse deja în legislația românească.

Raportul constată că o mare parte din suprafața clădirilor nerezidențiale se află în prezent peste pragurile simulate pentru anul 2033. Reducerile cele mai importante ar trebui obținute în sănătate, comerț, birouri, servicii de cazare și educație.

În scenariul bazat pe standarde obligatorii, consumul clădirilor din sănătate ar putea coborî de la aproximativ 580 la 380 kWh/mp/an, iar cel al birourilor, de la circa 400 la 220 kWh/mp/an. Un scenariu mai dur, care ar combina standardele energetice cu restricții privind centralele pe combustibili fosili, ar reduce consumul din sectorul medical spre 350 kWh/mp/an.

Subvențiile singure nu sunt suficiente

Simulările arată că scenariile bazate exclusiv pe subvenții, prețuri mai mari pentru emisiile de carbon sau alte instrumente economice nu ating țintele intermediare stabilite pentru 2030 și 2035.

Doar scenariile care includ standarde minime obligatorii de performanță energetică reușesc să producă suficient de repede renovările necesare. În sectorul rezidențial, acestea conduc la reduceri de aproximativ 16-24% până în 2030 și de 30-35% până în 2035.

Concluzia raportului este că România va avea nevoie de un amestec de obligații, sprijin financiar și asistență tehnică. Programele actuale finanțează în principal intervenții punctuale, precum montarea panourilor fotovoltaice, dar nu oferă încă un sistem suficient de amplu pentru renovările profunde ale clădirilor.

Autorii avertizează și că finanțarea renovărilor se bazează aproape integral pe bani publici și fonduri europene, în lipsa unor mecanisme puternice pentru atragerea capitalului privat. Fondurile din PNRR, Fondul Social pentru Climă și politica de coeziune ar trebui coordonate și direcționate cu prioritate spre clădirile cu cele mai slabe performanțe.

România încă nu știe exact ce clădiri trebuie renovate

Una dintre cele mai mari probleme este lipsa unui registru național complet al clădirilor. Fără o bază de date care să arate consumul, suprafața, sistemul de încălzire și starea fiecărui imobil, autoritățile nu pot identifica exact clădirile care formează segmentul celor mai ineficiente 16% sau 26%.

Ministerul Dezvoltării lucrează la un registru digital, iar aproximativ 400.000 de certificate de performanță energetică au fost deja extrase pentru pregătirea Planului național de renovare a clădirilor. Raportul recomandă finalizarea registrului până la sfârșitul anului 2026 și acordarea unei atenții speciale clădirilor nerezidențiale, unde datele sunt incomplete.

Primele controale ar putea viza clădirile publice și marile imobile comerciale, pentru care autoritățile dețin mai multe informații. Verificarea s-ar putea face prin certificate energetice actualizate, inspecții punctuale sau prin demonstrarea executării unor lucrări standardizate, precum izolarea anvelopei, înlocuirea ferestrelor și modernizarea instalațiilor de încălzire. Raportul recomandă și sancțiuni proporționale pentru neconformare, însă acestea nu au fost încă stabilite în România.

Termenul final pentru planul României

România a transmis Comisiei Europene proiectul Planului național de renovare a clădirilor la 30 decembrie 2025. Documentul final, care trebuie să cuprindă pragurile energetice, calendarul renovărilor, investițiile necesare și sursele de finanțare, trebuie prezentat până la 31 decembrie 2026.

Presiunea asupra autorităților a crescut după ce Comisia Europeană a deschis, în luna iulie, proceduri de infringement împotriva tuturor celor 27 de state membre pentru transpunerea incompletă a directivei. Guvernele au primit două luni pentru a completa legislația și a notifica măsurile adoptate.

Pentru proprietarii clădirilor energofage, schimbarea este importantă: un consum ridicat poate însemna în viitor nu doar facturi mai mari, ci și obligația de a investi în termoizolație, ferestre, instalații, sisteme de încălzire sau surse regenerabile. Clădirile care nu vor putea coborî sub viitoarele praguri riscă să devină tot mai costisitoare atât din perspectiva exploatării, cât și a conformării la noile reguli.