CCR a dat verdictul: ce se întâmplă cu procesele împotriva firmelor intrate în insolvență

CCR a decis că procesele și executările silite împotriva unei firme intrate în insolvență pot înceta fără să fie încălcat accesul la justiție.

Curtea Constituțională a României a respins o excepție de neconstituționalitate care viza una dintre cele mai sensibile reguli din procedura insolvenței: încetarea proceselor și a executărilor silite individuale după deschiderea definitivă a procedurii. Decizia are impact direct asupra creditorilor care încearcă să își recupereze banii de la firme aflate în insolvență, inclusiv în situații complicate, cum sunt falimentele unor societăți de asigurare.

Ce prevedere a fost contestată

Decizia nr. 508 din 23 octombrie 2025, publicată în Monitorul Oficial, privește dispozițiile art. 75 alin. (1) teza finală din Legea nr. 85/2014 privind procedurile de prevenire a insolvenței și de insolvență.

Textul criticat stabilește că, la data rămânerii definitive a hotărârii de deschidere a procedurii insolvenței, acțiunile judiciare sau extrajudiciare și executările silite suspendate încetează.

Cu alte cuvinte, un creditor care are deja un proces pe rol sau o executare silită începută împotriva unei firme nu mai poate continua individual acea procedură, după ce insolvența este deschisă definitiv. El trebuie să își valorifice drepturile în cadrul procedurii colective de insolvență, alături de ceilalți creditori.

Excepția a fost ridicată într-un dosar aflat pe rolul Curții de Apel Suceava - Secția a II-a civilă. Autoarea excepției susținea că încetarea acțiunii sale în pretenții, ca urmare a deschiderii procedurii insolvenței unui asigurător, o pune în imposibilitatea de a obține o hotărâre judecătorească prin care creanța să fie stabilită ca certă, lichidă și exigibilă.

Argumentul persoanei care a contestat legea

În motivarea excepției, autoarea a arătat că a pornit o acțiune înainte ca societatea de asigurări să intre în faliment și că a achitat taxa judiciară de timbru. În opinia sa, încetarea procesului echivalează cu un refuz al instanței de a judeca și de a stabili dacă are sau nu dreptul la despăgubiri.

Problema ridicată este una importantă pentru creditorii care se află într-o situație similară. Dacă procesul încetează înainte ca instanța să stabilească valoarea creanței, creditorul se poate teme că nu mai are un titlu clar cu care să se înscrie în tabelul creanțelor sau să ceară plata despăgubirii.

Autoarea excepției a invocat încălcarea accesului liber la justiție, prevăzut de art. 21 din Constituție, precum și a principiului înfăptuirii justiției, prevăzut de art. 124. Critica a fost analizată și prin raportare la dreptul la un proces echitabil, garantat de Convenția Europeană a Drepturilor Omului.

Ce a spus Curtea Constituțională

Curtea Constituțională a respins excepția ca neîntemeiată. Judecătorii constituționali au reamintit că insolvența este o procedură specială, care funcționează după reguli diferite de procesele obișnuite dintre un creditor și un debitor.

Logica insolvenței este aceea de a crea un cadru unic, colectiv, concursual și egalitar în care toți creditorii aceluiași debitor să își poată valorifica drepturile. Dacă fiecare creditor ar putea continua separat procesele și executările silite, s-ar ajunge la o cursă individuală pentru recuperarea banilor, în detrimentul celorlalți creditori.

CCR a arătat că legiuitorul are dreptul să stabilească reguli speciale de procedură, mai ales într-un domeniu precum insolvența, unde interesul nu este doar al unui creditor, ci al tuturor celor care au de recuperat bani de la același debitor.

Prin urmare, încetarea proceselor individuale nu este considerată o încălcare a accesului la justiție, ci o consecință a trecerii creanțelor într-o procedură colectivă reglementată de lege.

Ce se întâmplă în cazul falimentului unei firme de asigurări

Un punct important al deciziei privește societățile de asigurare. Curtea a amintit că, în cazul falimentului unui asigurător, există reguli speciale și un mecanism distinct prin Fondul de Garantare a Asiguraților.

Potrivit acestor reguli, persoanele care pretind despăgubiri pot formula cereri de plată către Fond. Acesta verifică dosarele de daună și creanțele de asigurare, ținând cont de documentele depuse, de normele aplicabile și de condițiile contractului de asigurare.

Dacă Fondul aprobă cererea, creditorul poate primi suma cuvenită în limitele și condițiile legii. Dacă cererea este respinsă, persoana interesată are dreptul să conteste decizia.

Acesta este unul dintre argumentele centrale ale CCR: persoana nu este lipsită complet de posibilitatea de a-și recupera prejudiciul. Chiar dacă procesul individual încetează, legea oferă un alt mecanism prin care creanța poate fi analizată și, dacă este justificată, plătită.

De ce contează decizia pentru creditori

Decizia este importantă pentru orice persoană sau firmă care are de recuperat bani de la un debitor intrat în insolvență. CCR confirmă faptul că procedurile individuale nu pot continua în paralel cu insolvența, după ce hotărârea de deschidere a procedurii devine definitivă.

Pentru creditori, acest lucru înseamnă că este esențial să urmărească termenele din procedura de insolvență și să depună la timp cererile necesare. În locul unui proces separat sau al unei executări silite individuale, recuperarea banilor se face prin mecanismul colectiv al insolvenței.

În cazul asiguraților sau păgubiților care au pretenții față de un asigurător intrat în faliment, soluția trece prin Fondul de Garantare a Asiguraților. Acolo trebuie depuse cererile de plată, însoțite de documentele justificative.

Accesul la justiție nu înseamnă păstrarea oricărei proceduri individuale

Curtea Constituțională a subliniat, în esență, că accesul la justiție nu presupune dreptul creditorului de a păstra orice cale procedurală, în orice condiții. Legiuitorul poate stabili reguli speciale, atât timp cât acestea nu elimină complet posibilitatea persoanei de a-și valorifica drepturile.

În materia insolvenței, regula este că drepturile creditorilor se discută într-un cadru comun. Această abordare este justificată de situația specială a debitorului, care nu mai poate plăti datoriile în mod obișnuit și față de care trebuie stabilită o ordine de recuperare a creanțelor.

Decizia CCR confirmă astfel jurisprudența anterioară a Curții, care a mai analizat critici similare și a ajuns la aceeași concluzie: dispozițiile art. 75 alin. (1) teza finală din Legea nr. 85/2014 sunt constituționale.

Ce a decis efectiv CCR

Curtea Constituțională a respins, ca neîntemeiată, excepția ridicată în dosarul Curții de Apel Suceava și a constatat că dispozițiile contestate din Legea insolvenței sunt constituționale în raport cu criticile formulate.

Decizia este definitivă și general obligatorie.

În termeni simpli, hotărârea confirmă că, atunci când o firmă intră în insolvență, creditorii nu pot continua separat procesele și executările silite împotriva acesteia, ci trebuie să urmeze procedura colectivă prevăzută de lege. Pentru păgubiții din asigurări, calea principală rămâne Fondul de Garantare a Asiguraților, care verifică dosarele și decide asupra plăților.