O firmă care obține în instanță suspendarea executării silite pentru o datorie fiscală ar putea să nu mai primească integral banii pe care îi are de recuperat de la stat. Un proiect aflat în circuitul parlamentar schimbă regulile privind stingerea obligațiilor fiscale și permite compensarea sumelor datorate de ANAF contribuabilului, inclusiv a rambursărilor de TVA, cu datoriile pentru care executarea a fost suspendată.
Modificarea apare într-o propunere legislativă privind unele măsuri fiscal-bugetare, înregistrată la Senat sub numărul b446/2026 și devenită ulterior L454/2026.
Proiectul nu este încă lege. Dacă va fi adoptat în forma actuală, suspendarea executării silite va continua să protejeze firma împotriva măsurilor directe de recuperare, precum poprirea sau valorificarea bunurilor, dar nu va mai împiedica ANAF să stingă datoria prin compensare.
Ce se schimbă în Codul de procedură fiscală
Modificarea vizează articolul 166 din Codul de procedură fiscală, care stabilește reguli speciale privind stingerea creanțelor fiscale.
Potrivit expunerii de motive, în prezent, contribuabililor care au executarea silită suspendată le pot fi restituite sumele plătite în plus sau cele rezultate din rambursări de TVA, chiar dacă aceștia figurează cu obligații fiscale pentru care au fost începute proceduri de executare, ulterior suspendate.
Noua formulare propusă stabilește că obligațiile fiscale înscrise în titluri executorii pentru care executarea silită este suspendată „se sting prin orice modalitate prevăzută de prezentul cod, cu excepția celei prin executare silită”.
Compensarea este una dintre modalitățile prin care se pot stinge obligațiile fiscale. Aceasta nu este considerată executare silită.
În consecință, ANAF nu ar putea pune în aplicare măsurile de executare suspendate, dar ar putea să rețină sumele pe care statul trebuie să le restituie contribuabilului și să le folosească pentru stingerea datoriei fiscale.
Expunerea de motive spune explicit că schimbarea urmărește ca sumele cuvenite contribuabililor care au asemenea obligații fiscale să nu mai fie restituite, ci compensate.
Exemplu: firma așteaptă 300.000 de lei din TVA
Efectul poate fi observat într-o situație contabilă simplă.
O societate are de primit de la ANAF o rambursare de TVA în valoare de 300.000 de lei. În același timp, firma figurează cu o obligație fiscală de 220.000 de lei, stabilită printr-o decizie de impunere.
Societatea contestă măsura și obține suspendarea executării silite până la soluționarea litigiului.
În condițiile regulii actuale descrise de inițiatori, suspendarea poate permite firmei să primească rambursarea TVA, în timp ce executarea datoriei rămâne blocată.
Dacă proiectul va fi adoptat în forma propusă, ANAF ar putea compensa cei 220.000 de lei cu suma de 300.000 de lei pe care trebuie să o ramburseze.
Firma ar încasa efectiv numai diferența de 80.000 de lei.
Exemplul este ipotetic, dar ilustrează efectul practic al noii proceduri. Pentru companiile care își construiesc bugetele și plățile curente pe baza rambursărilor de TVA, compensarea poate produce o reducere neașteptată a lichidităților disponibile.
Suspendarea executării nu înseamnă anularea datoriei
Suspendarea executării silite nu trebuie confundată cu anularea obligației fiscale.
Atunci când executarea este suspendată, ANAF nu mai poate continua temporar măsurile de recuperare silită în cazurile prevăzute de lege. Obligația fiscală rămâne însă în evidențele administrației fiscale până la soluționarea definitivă a procedurii sau a litigiului.
Prin noua formulare, suspendarea ar bloca numai executarea silită propriu-zisă. Celelalte modalități de stingere prevăzute de Codul de procedură fiscală ar putea fi aplicate în continuare.
Pentru firme, diferența este importantă. O societate poate câștiga timpul necesar pentru judecarea contestației și poate evita poprirea conturilor, dar nu mai are garanția că va încasa integral sumele pe care le solicită la rambursare.
Ce trebuie verificat înainte de solicitarea rambursării
În cazul adoptării proiectului, firmele aflate în litigii fiscale vor trebui să analizeze nu doar valoarea TVA solicitată la rambursare, ci întreaga poziție fiscală înregistrată la ANAF.
În practică, contabilul și consultantul fiscal vor trebui să verifice:
- ce obligații sunt înscrise în titluri executorii;
- pentru ce datorii a fost suspendată executarea silită;
- ce sume are firma de recuperat de la buget;
- ce parte din rambursarea TVA ar putea fi stinsă prin compensare;
- ce efect are diferența asupra fluxului de numerar al companiei.
O rambursare de TVA înregistrată în contabilitate sau inclusă în prognoza de cash-flow nu va însemna automat că întreaga sumă va intra în contul societății.
Reguli speciale pentru firmele aflate în restructurare
Proiectul aduce modificări și pentru societățile aflate în procedurile de prevenire a insolvenței, precum acordul de restructurare sau concordatul preventiv.
Pentru debitorii care depun un decont de TVA cu sumă negativă și opțiune de rambursare după confirmarea acordului ori după omologarea planului de restructurare, suma aprobată la rambursare ar urma să fie compensată cu obligațiile fiscale înregistrate de companie, altele decât cele incluse în acordul sau planul respectiv.
Proiectul tratează separat și TVA-ul aferent perioadelor fiscale anterioare confirmării acordului de restructurare sau omologării planului.
În această situație, suma negativă de TVA ar putea fi compensată inclusiv cu obligațiile ale căror termene de plată au fost stabilite prin planul de restructurare, precum și cu anumite obligații fiscale accesorii.
Firmele ar putea fi obligate să aleagă între restructurare și eșalonare
O altă modificare importantă privește accesul la eșalonarea la plată.
Proiectul introduce condiția ca debitorul care solicită eșalonarea clasică să nu se afle într-o procedură de prevenire a insolvenței. O regulă asemănătoare este prevăzută și pentru eșalonarea simplificată.
O firmă aflată într-o asemenea procedură ar putea solicita eșalonarea, dar ar trebui să iasă din procedura de prevenire a insolvenței până la data la care ANAF emite decizia de eșalonare.
Companiile ar putea fi puse astfel în situația de a alege între instrumentele oferite de legislația insolvenței și mecanismele de eșalonare administrate de ANAF.
Noile reguli ar urma să se aplice, potrivit dispozițiilor tranzitorii, inclusiv unor debitori care se află deja în proceduri de prevenire a insolvenței la data intrării în vigoare a legii. Anumite condiții ar putea viza și cererile de eșalonare depuse, dar nesoluționate până la acel moment.
Consiliul Legislativ cere explicații suplimentare
Consiliul Legislativ a avizat favorabil inițiativa, dar a formulat mai multe observații.
Instituția subliniază că avizul său nu reprezintă o evaluare a oportunității măsurilor. De asemenea, arată că proiectul cuprinde intervenții în numeroase domenii și că unele dintre ele riscă să se suprapună cu alte inițiative legislative.
Consiliul Legislativ a cerut și completarea fundamentării privind impactul asupra economiei, mediului de afaceri și bugetului general consolidat.
Aceste observații nu blochează automat proiectul, dar forma prevederilor se poate schimba pe parcursul dezbaterilor parlamentare.
Până la adoptarea și publicarea unei legi în Monitorul Oficial, ANAF aplică regulile aflate în prezent în vigoare.