Astfel, prețul barilului marca Brent cu extracție din Marea Nordului și de referință în Europa a pierdut 0,14%, până la 77,04 dolari. Echivalentul american, barilul West Texas Intermediate (WTI), cu livrare în februarie, a scăzut cu 0,16%, până la 71,65 dolari.

„Pericolul persistent al extinderii conflictului din Orientul Mijlociu înseamnă că piețele petroliere trebuie să rămână vigilente în privința riscurilor legate de aprovizionare”, a comentat Han Tan, analist la Exinity. Dar reacția slabă a pieței se datorează faptului că „prima de risc geopolitic” a fost deja „încorporată în prețuri”, a explicat el.

Cele două valori de referință globale ale petrolului au încheiat anul în scădere cu aproximativ 10%.

Surprinzător, dar eforturile OPEC+ (Organizația Țărilor Exportatoare de Petrol și aliații acestora) de a reduce producția, împreună cu tensiunile geopolitice tot mai mari din Orientul Mijlociu, „s-au dovedit, în acest an, teribil de ineficiente în a stimula apetitul pentru petrol”, a concluzionat analistul Ipek Ozkardeskaya, de la Swissquote.

Este adevărat că, pe fondul ofensivei mișcării islamiste palestiniene Hamas împotriva Israelului, prețurile țițeiului au decolat, piața temându-se de o escaladare geopolitică și de întreruperi ale aprovizionării.

Fără un impact imediat asupra echilibrului dintre cererea și oferta de petrol, atacul a stârnit temeri legate în special de o posibilă implicare a Iranului în conflict. După primul șoc însă, jucătorii din piață au ajuns la concluzia că războiul nu se va extinde în țările vecine, mari producatori si exportatori de petrol.

Și chiar dacă OPEC+ a redus producția de aur negru de luni de zile, cu reduceri voluntare de către anumiți membri, prețurile țițeiului au scăzut. Cu toate acestea, strategia alianței a funcționat o vreme, înainte de a se clătina. Brent s-a apropiat chiar de 100 de dolari pe baril la sfârșitul lunii septembrie, pe fondul preocupărilor privind capacitatea de alimentare a pieței la sfârșitul anului.

De atunci însă, prețurile au scăzut, în condițiile în care tot mai accentuatele disensiuni din interiorul carteului au confirmat pierderea de influență a OPEC, care  controlează acum puțin peste jumătate din producția globală de țiței (50 de milioane de barili pe zi), adică cea mai mică pondere de la înființarea OPEC+, în 2016.

Retragerea din alianță, pe 21 decembrie, a Angolei, țară care refuză să-și reducă producția și dorește să „se concentreze mai mult” pe propriile obiective, a expus tensiunile din cadrul grupului la lumina zilei.

Pe partea europeană a gazelor naturale, contractul futures olandez TTF, considerat reper european, s-a încheiat vineri cu 4,59% la 32,095 euro pe megawat oră (MWh). Analiștii DNB subliniază că „cererea europeană de gaze rămâne slabă, în pofida variațiilor sezoniere” odată cu recentele valuri de frig.

După atacul Hamas asupra Israelului, prețurile gazelor au crescut temporar, în special după anunțul închiderii unui important zăcământ de gaze israeliene. Grevele și amenințările cu greve la marile instalații de gaze naturale lichefiate din Australia, o țară producătoare majoră, au majorat, de asemenea, prețurile pentru o perioadă la sfârșitul verii.

Dar tendința rămâne descendentă: de la începutul anului, gazele naturale europene au pierdut aproximativ 58% din valoare. „Până acum, iarna a fost mai caldă decât în ​​medie, (...) iar nivelurile de stocare ale Europei sunt ridicate, chiar și în comparație cu anul trecut”, a explicat Lu Ming Pang, analist la Rystad Energy.

  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCBusiness și pe Google News

Ţi s-a părut interesant acest articol?

Urmărește pagina de Facebook DCBusiness pentru a fi la curent cu cele mai importante ştiri despre evoluţia economiei, modificările fiscale, deciziile privind salariile şi pensiile, precum şi alte analize şi informaţii atât de pe plan intern cât şi extern.