Care a fost obiectul sesizării

Excepția de neconstituționalitate a vizat dispozițiile art. 253 alin. (5) și (6) din Codul fiscal din 2003, care stabileau că valoarea impozabilă a unei clădiri reevaluate este cea înregistrată în contabilitate, iar pentru clădirile nereevaluate consiliile locale puteau stabili cote majorate de impozit între 10 și 40 la sută, în funcție de perioada scursă de la ultima reevaluare.

O firmă din Timișoara a contestat aceste prevederi, considerând că erau lipsite de claritate și previzibilitate, pentru că nu reglementau explicit obligația de depunere a raportului de reevaluare la organul fiscal.

Argumentele Curții Constituționale

CCR a arătat în motivare că problema ridicată nu ține de constituționalitate, ci de interpretarea și aplicarea legii, aspect ce intră în atribuțiile instanțelor judecătorești. Judecătorii au subliniat că stabilirea cuantumului impozitelor este un drept exclusiv al Parlamentului, iar obligația de reevaluare a clădirilor are rolul de a disciplina contribuabilii și de a asigura corecta așezare a sarcinilor fiscale.

Curtea a respins astfel excepția, reafirmând principiul că necunoașterea sau interpretarea diferită a normelor fiscale nu reprezintă motive de neconstituționalitate.

Citește și: Codul fiscal și impozitul pe clădiri: decizie definitivă a Curții Constituționale

Implicațiile deciziei pentru firme

Hotărârea CCR este definitivă, general obligatorie și a fost publicată în Monitorul Oficial. Ea confirmă faptul că firmele care dețin clădiri trebuie să respecte obligațiile de reevaluare și să plătească impozitul corespunzător, chiar dacă legislația nu a prevăzut în mod expres procedura de depunere a raportului la administrația fiscală locală.

Pentru companii, decizia înseamnă că nu se mai poate invoca neconstituționalitatea acestor articole pentru a contesta nivelul impozitelor pe clădiri. Singura cale rămâne interpretarea și aplicarea normelor de către instanțele de contencios administrativ, nu prin sesizarea CCR.

Efecte asupra administrațiilor locale

Pentru autoritățile locale, hotărârea întărește cadrul legal existent: ele pot aplica în continuare cote diferențiate și majorate de impozit pentru clădirile nereevaluate la timp. În același timp, decizia clarifică faptul că litigiile privind procedura depunerii raportului de reevaluare țin exclusiv de instanțele de judecată, nu de Curtea Constituțională.

Concluzie

Decizia CCR din 24 septembrie 2024 consfințește faptul că regimul impozitului pe clădiri pentru persoane juridice rămâne neschimbat. Firmele sunt obligate să respecte termenele de reevaluare și să accepte sancțiunile fiscale impuse de consiliile locale în lipsa acestora. Într-un context în care veniturile bugetare sunt esențiale, hotărârea Curții transmite un mesaj clar: obligațiile fiscale nu pot fi evitate prin invocarea lipsei de claritate legislativă, ci trebuie respectate și, eventual, clarificate pe calea instanțelor.

  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCBusiness și pe Google News

Ţi s-a părut interesant acest articol?

Urmărește pagina de Facebook DCBusiness pentru a fi la curent cu cele mai importante ştiri despre evoluţia economiei, modificările fiscale, deciziile privind salariile şi pensiile, precum şi alte analize şi informaţii atât de pe plan intern cât şi extern.