Comori pierdute și încă negăsite. Aur, bijuterii, opere de artă

Aurul lui Yamasita

O poveste care începe în timpul celui de-al Doilea Război mondial, perioadă în care, în Japonia, a fost creată organizația secretă ”Liliacul de aur”. Scopul ei a fost confiscarea tuturor valorilor culturale din Asia de Sud-Estul - aur, statuete, hârtii valorice, opere de arte și altele. Membrilor acestei organizații li se permitea să intre în posesia respectivelor obiecte cu orice mijloace, inclusiv dintre cele mai dure și nemiloase.

Toate valorile furate s-au păstrat, un timp, într-un depozit secret, aflat undeva în jungla filipineză. Zi și noapte, zona era păzită de generalul Yamasita, căruia i se spunea ”Tigrul din Malaezia” și de oamenii lui . La încheierea misiunii, tezaurul urma să fie transportat în Japonia, dar nu a mai ajuns.

E adevărat că, în 1961, fiul unui fost prizonier al generalului japonez a desenat o hartă indicând locul unde se afla mult dorita comoară. Plecat să găsească aurul, un căutător de comori a dat, este adevărat, de ascunzătoare, de unde a plecat cu o ladă cu aur și o statuie uriașă. Prins de autoritățile malaieziene, omul a decedat însă din cauza torturilor la care a fost supus, fără însă a încredința altcuiva harta. Și așa, aurul lui Yamasita mai zace, probabil, undeva în junglă.

Visteria pierdută a Spaniei

Poate nu sunt mulți cei care știu că plaja Vero Beach din Florida mai are un nume, neoficial - Litoralul comorilor. Problema este că, de-a lungul timpului, turiștii găseau frecvent aici monede de aur și argint, aduse la mal de apele oceanului. Un fenomen ciudat? Nicidecum, având în vedere că, în 1715, nu departe de plajă s-a scufundat flota spaniolă încărcată cu tot felul valori, adunate de conchistadori din colonii de-a lungul mai multor ani.

Citește și Cât valorează, în realitate, România

De fapt, era întreaga visterie spaniolă, pe care nu s-a reușit mult timp să fie adusă pe uscat. Când navele au reușit, într-un final, să pornească spre casă, s-a comis o mare greșeală - a fost ignorat sezonul uraganelor. Ca atare, toate navele s-au scufundat sau s-au lovit de stânci. Mulți marinari au murit, iar cei care au supraviețuit au fost salvați de niște vase cubaneze. Venite cu intenția nedeclarată de a căuta comoara spaniolă, adică partea care a rămas undeva în adâncul apelor.

Aurul lui Kruger

Este considerată cea mai importantă dintre comorile încă negăsite ale lumii. Potrivit estimărilor, valoare ei s-ar ridica la 2,5 miliarde de dolari și a apărut ca urmare a conflictului dintre Olanda și Marea Britanie. În secolul al 19-lea, pe teritoriul actualei republici Sud-africane s-a format un stat al fermierilor olandezi, Transvaal. Locuitori pașnici și muncitori nu doreau decât să facă agricultură.

Dar s-a descoperit aur, mult aur, astfel că liniștea locului a fost aruncată în aer. Au dat năvală căutătorii de aur, în special britanici. Treptat, ei au început să ia pământurile olandezilor, obligați să părăsească orașul pe care îl construiseră. Au plecat însă cu tot cu visteria statului. Peste câțiva ani, șeful lor, Paul Kruger, și-a făcut apariția în Europa, a exprimat regrete pentru viețile pierdute în acel conflict, declarând că nu știe nimic despre aur. Se spune că tezaurul ar fi fost împărțit în trei părți, îngropate în diferite locuri din împrejurimile Transvaal.