Comisia Europeană cere mobilizare: riscuri majore pentru aprovizionarea cu petrol
31 Martie 2026
România a încheiat anul 2025 pe primul loc în Uniunea Europeană la creșterea prețurilor la alimente, iar perspectivele pentru 2026 sunt îngrijorătoare. Potrivit celor mai recente date Eurostat și analizelor realizate de Asociația Energia Inteligentă, inflația alimentară din România nu doar că depășește semnificativ media europeană, dar riscă să se accelereze anul viitor, pe fondul deciziilor privind prețurile administrate la energie și al vulnerabilităților structurale ale economiei.
Datele Eurostat: România, mult peste media UE
Statisticile Eurostat arată că, în 2025, media creșterii prețurilor la alimente în Uniunea Europeană a fost de 2,8%. România a înregistrat însă o creștere de 6,7%, de peste două ori mai mare decât media UE și cea mai ridicată rată dintre toate statele membre.
Potrivit lui Dumitru Chisăliță, această evoluție nu poate fi pusă pe seama unui șoc temporar sau a unui context excepțional, ci reflectă un cumul de factori: politici publice cu efecte în lanț, dependența ridicată a sectorului alimentar de energie și amânarea unor decizii structurale esențiale.
Prețul administrat la gaze: costurile se mută din facturi în farfurie
Unul dintre principalii factori de risc pentru 2026 este intenția Guvernului de a introduce un preț administrativ la gaze pentru populație. Deși măsura este prezentată ca una de protecție socială, mecanismul economic din spatele ei este bine cunoscut: costurile care nu mai sunt suportate de consumatorii casnici sunt transferate către industrie.
Analizele realizate de Asociația Energia Inteligentă arată că un astfel de mecanism nu elimină costurile din economie, ci le redistribuie. Estimările indică o posibilă creștere a prețului gazelor pentru industrie de până la 15% față de nivelul din 2025, în condițiile în care furnizorii și producătorii vor încerca să își recupereze pierderile.
De ce energia se vede direct în prețul alimentelor
Sectorul alimentar este unul dintre cei mai sensibili la costurile energetice. Gazul natural și energia electrică se reflectă în prețurile alimentelor prin trei canale majore. Primul este procesarea industrială, unde energia este utilizată pentru cuptoare, abur, încălzire și refrigerare. Al doilea canal este transportul și depozitarea, în special lanțurile frigorifice și logistica. Al treilea îl reprezintă inputurile agricole, de la îngrășăminte până la încălzirea serelor și uscarea cerealelor.
Atunci când costurile cresc pe oricare dintre aceste verigi, efectul se propagă rapid pe întreg lanțul de producție. În acest context, AEI estimează că doar scumpirea energiei ar putea adăuga aproximativ 5% la prețul final al alimentelor.
Prognoze divergente: Europa se temperează, România rămâne vulnerabilă
La nivel european, prognozele indică o temperare a inflației. Conform estimărilor Băncii Centrale Europene, rata totală a inflației în zona euro ar urma să coboare spre 1,6–2,0%, iar inflația alimentară să se situeze în intervalul 2,4–2,7%. Energia ar putea avea chiar un impact neutru sau ușor negativ asupra inflației europene.
România pornește însă dintr-o poziție mult mai fragilă. După o inflație totală de 8,6% în 2025, Banca Națională a României anticipează o scădere în 2026, până la aproximativ 3,7% la final de an. Această medie ascunde însă diferențe majore între componente. Alimentele rămân extrem de sensibile la șocurile energetice, iar o reducere rapidă a inflației alimentare este puțin probabilă.
Scenariul 2026: inflație alimentară mai mare decât în 2025
Într-un scenariu în care prețul gazelor pentru industrie crește cu 15%, estimările AEI arată că inflația alimentelor în România ar putea ajunge în 2026 la un nivel cuprins între 7,5% și 9,0%. Cu alte cuvinte, există riscul real ca anul viitor să fie mai prost decât 2025 din punctul de vedere al scumpirilor la alimente.
Diferența față de Uniunea Europeană s-ar adânci și mai mult. Dacă în 2025 inflația alimentară din România a fost de 2,39 ori peste media UE, în 2026 raportul ar putea ajunge la 3,1–3,3 ori peste media europeană.
Mai mult decât prețuri: o problemă de competitivitate și politici publice
Potrivit lui Dumitru Chisăliță, miza nu este doar nivelul prețurilor la raft, ci competitivitatea economică, echitatea socială și coerența politicilor publice. Inflația alimentară afectează disproporționat gospodăriile cu venituri mici și medii și reduce competitivitatea industriei alimentare românești în raport cu cea din alte state membre.
În lipsa unor decizii care să țină cont de efectele în lanț ale intervențiilor administrative pe piața energiei, România riscă să rămână nu doar campioana scumpirilor la alimente, ci și un studiu de caz despre modul în care costurile ascunse ale politicilor greșite ajung, inevitabil, în farfuria consumatorilor.
