Cum reușește Iranul să câștige și mai mulți bani în plin război

Paradoxul războiului din Golf: Iranul câștigă mai mult din petrol, deși este bombardat

Deși este ținta unor lovituri militare intense în conflictul din Orientul Mijlociu, Iranul reușește să obțină câștiguri record din exporturile de petrol, arată o analiză publicată de The Economist. Într-un context în care Strâmtoarea Ormuz este în mare parte blocată, iar statele din Golf și-au redus producția, Teheranul devine, paradoxal, unul dintre principalii beneficiari ai crizei.

15% din petrolul global, blocat. Iranul face excepția

Închiderea parțială a Strait of Hormuz a blocat aproximativ 15% din fluxurile globale de petrol, afectând sever exporturile statelor din Golf.

Cu toate acestea, Iranul continuă să exporte între 2,4 și 2,8 milioane de barili pe zi, la niveluri similare sau chiar mai mari decât înainte de război. În același timp, prețurile mai ridicate au dus la aproape dublarea veniturilor zilnice din petrol.

O mașinărie de export adaptată războiului

Succesul Iranului nu este întâmplător. Industria petrolieră funcționează printr-un sistem descentralizat și greu de controlat, bazat pe trei piloni: vânzări, transport și finanțare paralelă.

Exporturile sunt gestionate formal de compania națională National Iranian Oil Company, dar în realitate sunt controlate de rețele informale, inclusiv de Gardienii Revoluției (IRGC), care gestionează o parte semnificativă din producție și venituri.

Petrolul este distribuit către diferite instituții și rețele care îl vând prin intermediari, folosind structuri opace și greu de urmărit.

Transportul: control militar și rute „invizibile”

Transportul petrolului este controlat în mare parte de IRGC, care asigură escorta navelor prin zonele sensibile și gestionează rutele din Golful Persic.

Tancurile petroliere folosesc tactici complexe pentru a evita sancțiunile și atacurile: își ascund identitatea, falsifică documente sau transferă încărcătura pe mare, în apropiere de Malaysia sau Singapore.

Principalul hub de export, Kharg Island, rămâne funcțional, deși este ținta bombardamentelor. În paralel, Iranul a activat terminale alternative precum Jask, Lavan și Sirri, pentru a reduce dependența de o singură infrastructură.

China, cheia fluxurilor financiare

Peste 90% din petrolul iranian ajunge în China, unde este cumpărat de rafinării independente. Deși anterior beneficiau de discounturi mari, acestea au scăzut semnificativ în contextul crizei, ceea ce face petrolul iranian mai scump decât înainte.

Plățile sunt realizate printr-un sistem paralel de conturi „trust”, deschise în bănci mici din China sau Hong Kong, pe numele unor companii-fantomă. Fondurile sunt apoi redistribuite prin rețele complexe în Asia, Europa și alte regiuni.

Sistemul financiar paralel implică mii de conturi și companii, permițând Iranului să evite sancțiunile și să își protejeze veniturile. Chiar dacă unele canale sunt blocate, fondurile sunt rapid redirecționate prin alte structuri.

Această redundanță face ca rețeaua să fie extrem de rezistentă, chiar și în condiții de război.

Concluzie: Iranul câștigă războiul energetic

Analiza arată că, în timp ce conflictul afectează grav infrastructura și securitatea regională, Iranul reușește să își consolideze poziția pe piața petrolului.

Fără atacuri directe și extinse asupra infrastructurii energetice, această „mașinărie” nu poate fi oprită, iar consecințele se văd deja în prețurile globale ale energiei și în echilibrul economic mondial.