Statele Unite au lansat noi lovituri împotriva Iranului, după ce o navă comercială a fost atacată în Strâmtoarea Ormuz. Incidentul amenință să destrame armistițiul fragil semnat de Washington și Teheran și complică negocierile din Elveția privind dosarul nuclear iranian și libera circulație prin una dintre cele mai importante rute maritime ale lumii.
Potrivit The Wall Street Journal, armata americană a atacat vineri, 26 iunie, depozite iraniene de rachete și drone, precum și instalații radar de coastă, ca răspuns la lovirea navei comerciale M/V Ever Lovely, sub pavilion singaporez. Nava se afla în zona Strâmtorii Ormuz, pe ruta de ieșire din Golf, când a fost lovită de o dronă de atac.
Comandamentul Central al SUA a transmis că loviturile au fost un răspuns la atacul iranian, considerat o încălcare a acordului de încetare a focului. Un oficial american citat de WSJ a susținut însă că armistițiul rămâne în vigoare și că operațiunea americană a fost strict o acțiune de represalii.
Presa de stat de la Teheran a relatat că proiectilele au lovit inclusiv o zonă din Sirik, port aflat în apropierea Strâmtorii Ormuz și care găzduiește o bază a Gardienilor Revoluției. Corpul Gardienilor Revoluției Islamice a avertizat ulterior că va răspunde oricărei noi acțiuni americane.
Atacul asupra navei Ever Lovely nu a provocat victime, iar vasul și-a continuat deplasarea, dar incidentul a produs un șoc major în rândul companiilor de transport și al asigurătorilor. Strâmtoarea Ormuz este una dintre cele mai sensibile artere ale comerțului global, prin care trece o parte importantă din exporturile mondiale de petrol și gaze naturale lichefiate.
Potrivit datelor citate de WSJ, mai multe nave, inclusiv petroliere și vase LNG, au făcut cale întoarsă sau și-au amânat tranzitul. Numărul traversărilor prin strâmtoare a scăzut puternic, iar unele companii au preferat să oprească temporar deplasările până la clarificarea situației de securitate.
Conflictul nu se mai limitează la dosarul nuclear iranian. În centrul tensiunilor se află acum controlul practic asupra Strâmtorii Ormuz.
Iranul cere ca navele comerciale să informeze Teheranul înainte de traversare și insistă ca traficul să fie coordonat cu autoritățile iraniene. Oficialii iranieni susțin că orice cadru credibil trebuie să includă un rol al Iranului în administrarea rutei.
Statele Unite cer, în schimb, libera circulație a navelor prin strâmtoare, fără condiționări impuse de Teheran. Washingtonul consideră că orice acord final cu Iranul trebuie să garanteze traficul comercial liber prin Ormuz.
În articolul WSJ este citată și o comunicare radio în care un ofițer al Gardienilor Revoluției i-ar fi cerut unui comandant de navă să schimbe ruta, avertizându-l că se află în raza de acțiune a rachetelor iraniene. Episodul arată că Iranul încearcă să impună pe teren propria interpretare a acordului.
În paralel, negocierile din Elveția rămân oficial în viață, dar sunt tot mai fragile. Discuțiile de la Bürgenstock au fost gândite ca un cadru discret pentru implementarea memorandumului dintre SUA și Iran.
Acordul provizoriu prevedea oprirea atacurilor reciproce, redeschiderea traficului prin Ormuz și o perioadă de 60 de zile de negocieri pentru un aranjament final privind programul nuclear iranian.
Elveția a anunțat anterior că discuțiile planificate la Bürgenstock au fost amânate, dar că rămâne pregătită să faciliteze negocierile. În ultimele zile, presa internațională a relatat că Washingtonul și Teheranul au convenit asupra unei foi de parcurs, care include discuții tehnice privind sancțiunile, programul nuclear și mecanismele de securitate din Ormuz.
Noile atacuri schimbă însă atmosfera negocierilor. Pentru SUA, atacul asupra navei Ever Lovely este o încălcare a armistițiului. Pentru Iran, loviturile americane sunt dovada că Washingtonul folosește forța chiar în timpul procesului diplomatic.
Astfel, negocierile nu sunt rupte oficial, dar riscă să fie blocate de disputa privind Ormuz. Fără o formulă acceptată de ambele părți pentru tranzitul navelor, acordul de încetare a focului rămâne vulnerabil.
Criza vine într-un moment delicat și pentru Donald Trump pe plan intern. Senatul american a votat recent o rezoluție War Powers prin care încearcă să limiteze capacitatea președintelui de a continua ostilitățile împotriva Iranului fără aprobarea explicită a Congresului.
Este important însă că nu vorbim despre o lege clasică, intrată automat în vigoare, ci despre o rezoluție cu efect juridic disputat. Administrația Trump susține că o astfel de rezoluție nu îl poate obliga direct pe președinte să oprească operațiunile militare. Cu toate acestea, votul a avut o semnificație politică majoră, deoarece a arătat că există o opoziție bipartizană față de continuarea războiului cu Iranul.
Potrivit presei americane, patru senatori republicani au votat alături de democrați pentru limitarea prerogativelor lui Trump. Ulterior însă, într-un alt vot procedural, Senatul a blocat o rezoluție similară, după ce unii republicani și-au schimbat poziția.
Cu alte cuvinte, Congresul nu l-a oprit juridic pe Trump, dar i-a transmis un avertisment politic. Dacă loviturile împotriva Iranului continuă sau dacă Teheranul răspunde militar, presiunea asupra Casei Albe ar putea crește rapid.
Oficial, Washingtonul susține că armistițiul nu a fost rupt. În practică însă, situația arată tot mai mult ca o reluare controlată a confruntării.
Iranul testează limitele acordului prin presiuni asupra navelor care tranzitează Ormuz. Statele Unite răspund militar pentru a transmite că libera circulație prin strâmtoare nu este negociabilă. Iar companiile maritime reacționează imediat, reducând traficul sau schimbând rutele.
Riscul este ca armistițiul să existe doar diplomatic, în timp ce pe teren fiecare incident să declanșeze noi lovituri. În acest scenariu, negocierile din Elveția ar putea deveni mai degrabă un mecanism de evitare a unui război total decât un drum real spre un acord final.
Ormuz este o rută vitală pentru piețele energetice. Orice blocaj sau reducere semnificativă a traficului poate influența prețurile petrolului, costurile de transport, primele de asigurare și, în final, inflația.
Chiar dacă reacția piețelor poate fi temporar calmă, riscul structural rămâne ridicat. Atâta timp cât navele nu au garanții clare de securitate, companiile vor calcula costuri mai mari pentru tranzit, iar aceste costuri se pot transmite mai departe în economie.
Pentru moment, cheia este la Bürgenstock. Dacă SUA și Iranul reușesc să stabilească o formulă clară pentru Ormuz, armistițiul poate supraviețui. Dacă nu, atacul asupra Ever Lovely ar putea fi începutul destrămării acordului semnat abia săptămâna trecută.
