Comerțul mondial cu îngrășăminte, esențiale pentru producția agricolă și pentru stabilitatea prețurilor la alimente, a scăzut cu 30% de la începutul anului, potrivit Organizației Națiunilor Unite pentru Alimentație și Agricultură. FAO avertizează că efectele războiului din Iran se propagă rapid din zona energetică spre agricultură, prin blocarea livrărilor de materii prime, gaze naturale lichefiate și fertilizanți care ajung, în mod normal, în fermele din întreaga lume.
Datele publicate de FAO în raportul semestrial Food Outlook arată că volumul comerțului global cu îngrășăminte a coborât la 41 de milioane de tone în primele patru luni ale acestui an, față de 58 de milioane de tone în aceeași perioadă din anul trecut. Scăderea este una abruptă și vine într-un moment sensibil pentru agricultură, în condițiile în care fermierii din multe regiuni se pregătesc pentru sezonul de vară, iar orice întârziere în aprovizionarea cu fertilizanți se poate vedea ulterior în producții mai mici.
Potrivit FAO, prețurile îngrășămintelor au crescut, în medie, cu 25% între februarie și mai, pe fondul reducerii livrărilor și al incertitudinilor din piață. Pentru fermieri, această creștere nu înseamnă doar costuri mai mari, ci și decizii dificile: fie cumpără mai puțin, fie amână achizițiile, fie renunță complet la aplicarea unor cantități recomandate de îngrășăminte.
Această din urmă variantă poate avea efecte în lanț. Mai puține îngrășăminte înseamnă, de regulă, randamente mai mici la hectar, iar randamentele mai mici se pot transforma ulterior în presiune pe prețurile cerealelor, legumelor, furajelor și, indirect, ale cărnii și produselor lactate.
Principalul blocaj vine din zona Strâmtorii Ormuz, una dintre cele mai importante rute maritime ale lumii. Înainte de războiul început la 28 februarie, aproximativ o treime din oferta mondială de îngrășăminte trecea prin această strâmtoare. Închiderea efectivă a rutei de către Iran a blocat nu doar transporturile de fertilizanți finali, ci și livrările de materii prime și gaze naturale lichefiate folosite în producția de îngrășăminte.
Gazul natural este un element esențial în fabricarea îngrășămintelor azotoase, iar perturbarea fluxurilor de LNG a amplificat presiunea asupra costurilor de producție. În același timp, blocajele logistice au afectat și alte intrări importante, inclusiv sulf și produse legate de producția de fosfați.
FAO avertizează că, inclusiv în scenariul în care Strâmtoarea Ormuz va fi redeschisă în urma acordului semnat în această săptămână de Statele Unite și Iran, revenirea la normal nu va fi rapidă. Organizația estimează că redresarea pieței va fi lentă și inegală pentru îngrășămintele azotoase, fosfați și materiile prime legate de sulf, ceea ce ar putea menține prețurile la niveluri istoric ridicate.
Criza nu este alimentată doar de blocajul maritim. Mai multe state mari producătoare au limitat exporturile pentru a-și proteja propriile piețe interne. Printre acestea se numără China, Rusia, Turcia și Egipt, potrivit FAO. Astfel de restricții reduc și mai mult disponibilitatea îngrășămintelor pe piața internațională și agravează presiunea asupra țărilor dependente de importuri.
Decizia unor state de a restrânge exporturile poate fi explicată prin dorința de a proteja fermierii locali și de a evita scumpiri interne, însă efectul global este unul de amplificare a crizei. Când marii producători reduc livrările externe, cumpărătorii rămași pe piață concurează pentru volume mai mici, iar prețurile cresc.
Situația este cu atât mai delicată pentru economiile emergente și pentru statele în care agricultura are marje mici de profit. Pentru un fermier care lucrează cu costuri deja ridicate la combustibil, utilaje, semințe și irigații, o creștere de 25% a prețului îngrășămintelor poate schimba complet calculul economic al culturii.
Îngrășămintele sunt una dintre verigile invizibile ale lanțului alimentar. Consumatorul final nu le vede direct la raft, dar efectul lor se regăsește în aproape toate produsele agricole. Azotul, fosforul și potasiul sunt esențiale pentru randamentele mari, iar reducerea aplicării lor poate afecta recoltele pe termen scurt și mediu.
Dacă fermierii folosesc mai puține îngrășăminte în acest sezon, efectele pot apărea în următoarele luni, odată cu recoltarea. Producțiile mai mici pot duce la prețuri mai mari pentru cereale și materii prime agricole, iar aceste scumpiri pot fi transferate treptat către produsele alimentare procesate.
Presiunea poate fi și mai mare în cazul culturilor care au nevoie intensă de fertilizare. Cerealele, oleaginoasele și unele culturi furajere sunt direct expuse la costurile îngrășămintelor. Dacă prețul furajelor crește, impactul se poate vedea ulterior și în sectorul zootehnic, prin costuri mai mari pentru carne, lapte și ouă.
Oficialii citați de FAO avertizează că fermierii s-ar putea confrunta cu lipsuri în sezonul de creștere din vară. Chiar dacă o parte a transporturilor va fi reluată, piața nu se poate reechilibra instantaneu. Navele blocate, întârzierile logistice, costurile de asigurare, prioritizarea anumitor mărfuri și reconfigurarea rutelor comerciale pot prelungi criza.
În plus, cumpărătorii care au amânat achizițiile pot reveni simultan pe piață, ceea ce ar crea o nouă presiune asupra prețurilor. Într-o piață deja tensionată, o redeschidere parțială a fluxurilor nu garantează automat o ieșire rapidă din criză.
Pentru țările importatoare de alimente sau de materii prime agricole, problema îngrășămintelor devine o problemă de securitate alimentară. Dacă inputurile sunt mai scumpe, producția locală devine mai costisitoare. Dacă producția locală scade, dependența de importuri crește. Iar dacă importurile sunt, la rândul lor, mai scumpe, presiunea ajunge la consumator.
Deși șocul a pornit dintr-un conflict geopolitic și dintr-un blocaj maritim, efectele pot ajunge în final în prețul alimentelor. FAO avertizează că piața îngrășămintelor va rămâne fragilă, chiar și în cazul unei redeschideri a Strâmtorii Ormuz, iar prețurile ar putea rămâne ridicate o perioadă mai lungă.
Pentru fermieri, următoarele luni vor fi decisive. Pentru consumatori, efectul poate apărea cu întârziere, prin scumpiri la produsele alimentare de bază. Iar pentru guverne, criza readuce în discuție dependența globală de câteva rute comerciale și de câțiva mari furnizori de materii prime esențiale pentru agricultură.
