Consultantul economic Adrian Negrescu atrage atenţia, într-o analiză, asupra efectelor pe care le-au avut cele patru luni de incertitudine politică, perioadă în care România a avut la Palatul Victoria un guvern demis, în Parlament negocieri eşuate, iar în spaţiul public tensiuni fără precedent.
"Estimările pentru 2026 arată o economie care, în cel mai bun caz, stagnează. PIB-ul ar putea evolua între −1,2% și −0,1%, după ce primul trimestru a adus deja o contracție de 1,7%. Investițiile reale ar putea scădea cu până la 6%. Asta mă îngrijorează cel mai mult, pentru că o țară care vrea să iasă din spirala deficitelor nu o poate face fără investiții.
Inflația ar urma să coboare până la final de an doar spre 6–7%, cu mult peste ținta BNR, iar dobânda de politică monetară ar rămâne la 6,50%. Asta înseamnă credite scumpe pentru firme și familii încă multe luni de acum înainte.
Randamentele titlurilor de stat pe 10 ani ar putea urca spre 7–8%, cursul ar putea ajunge la 5,40 lei pentru un euro, iar deficitul bugetar ar rămâne peste 6% din PIB, printre cele mai ridicate din Uniunea Europeană. Pentru Bursa de la București, riscul este aproape în întregime în jos: o posibilă corecție de până la 22%, față de un potențial de creștere de doar 2%.
Aceste cifre nu sunt abstracții. În analiza Frames despre insolvențe am arătat că, în primul semestru, 3.855 de firme au intrat în insolvență, cel mai mare număr din ultimii opt ani, și că zeci de mii de companii au datorii restante la stat. Economia reală era deja în suferință înainte de blocajul politic. Criza guvernamentală nu a creat aceste probleme, dar le prelungește, le adâncește și le scumpește", explică Adrian Negrescu.
"Cel mai grav risc nu este însă PIB-ul. Este ratingul de țară. Fitch și S&P ne țin pe ultima treaptă a categoriei recomandate investițiilor, BBB−, cu perspectivă negativă. Fitch a avertizat deja că o criză politică prelungită subminează consolidarea fiscală și că, până la evaluarea din ianuarie 2027, România trebuie să demonstreze că poate reduce deficitul și să vină cu un plan fiscal credibil. Riscul de a coborî în categoria „junk” în următoarele 6–12 luni a depășit, în opinia mea, pragul de 50%.
Am impresia că mulți politicieni tratează un downgrade ca pe o notă proastă care se poate corecta la sesiunea de toamnă. Este o iluzie periculoasă. Pierderea ratingului nu se repară odată cu instalarea unui guvern. Fondurile care au voie să cumpere doar obligațiuni din categoria investițională ar fi obligate să vândă titlurile românești. Statul s-ar împrumuta mai scump, iar băncile și companiile la fel. Recâștigarea ratingului ar dura ani, nu luni. Iar nota de plată ar ajunge la fiecare român: credite mai scumpe, un leu mai slab, prețuri mai mari la importuri și mai puțini bani pentru spitale, școli și autostrăzi, pentru că o parte tot mai mare din buget s-ar duce pe dobânzi.
Mai există un aspect relevant. În analiza pe care am făcut-o recent împreună cu FACTORY 4.0 am arătat că România are acum o șansă istorică de reindustrializare, prin miliardele disponibile pentru industria de apărare. Aceste oportunități au nevoie de un guvern care să negocieze contracte, să construiască programe de retehnologizare și să atragă investitori. Un stat fără guvern nu poate face niciunul dintre aceste lucruri. Iar investitorii, români sau străini, nu așteaptă. Merg acolo unde există predictibilitate", subliniază analistul economic.
"Soluții există: un acord larg de guvernare sau o formulă minoritară susținută în Parlament ar putea readuce rapid stabilitatea. Dar fiecare săptămână pierdută reduce spațiul de manevră și crește costul final.
Ar fi sănătos ca cei care negociază acum viitorul guvernului să își pună o singură întrebare: merită ca, pentru un avantaj politic de moment, România să plătească ani de zile dobânzi mai mari, investiții pierdute și o reputație șifonată?
Pentru că, spre deosebire de politicieni, economia nu mai are răbdare. Și nici timp", concluzionează Adrian Negrescu.
