Și tot conform legislației muncii, ambele tipuri de previz sunt considerate ca un beneficiu pentru angajator, respectiv ca un beneficiu pentru salariat. Perioada de preaviz este de 20 de zile lucrătoare atât într-un caz, cât și în celălalt, numai că pentru previzul de deminie este durata maximă și minimă pentru cel de concediere. 

Iar una dintre greșelile frecvente ale angajatorilor în materia de preaviz este că angajatul nu mai are dreptul, în cele 20 de zile lucrătoare, la drepturile avute înainte ca acesta să anunțe că pleacă din firmă, întreprindere și așa mai departe. 

Respectarea preavizului este importantă pentru salariat, care se poate trezi și cu consecințe neplăcute dacă absentează, în timp ce, pentru angajator, preavizul la concediere trebuie tratat cu mare atenție pentru a nu se ajunge chiar la anularea concedierii. 

În cazul demisiei, Codul Muncii precizează destul de clar: „Pe durata preavizului contractul individual de muncă continuă să îşi producă toate efectele.” Aici, preavizul este o perioadă în favoarea angajatorului: „Termenul de preaviz este cel convenit de părţi în contractul individual de muncă sau, după caz, cel prevăzut în contractele colective de muncă aplicabile şi nu poate fi mai mare de 20 de zile lucrătoare pentru salariaţii cu funcţii de execuţie, respectiv mai mare de 45 de zile lucrătoare pentru salariaţii care ocupă funcţii de conducere”.

„În cazul demisiei, angajatorul poate renunța la perioada de preaviz impusă prin contract salariatului, dar fără a fi obligat să-i achite acestuia salariul corespunzător respectivei perioade. În cazul renunțării la preaviz atunci când este vorba despre demisie, încetarea contractului de muncă poate îmbrăca și forma încetării prin acordul părților, salariatul și angajatorul convenind de comun acord data la care urmează a înceta raportul de muncă”, a explicat consilierul juridic specializat în relații de muncă Dan Năstase, citat de Avocatnet.

În schimb, la preavizul la concediere, care e gândit în avantajul angajatului, situația poate sta diferit: „angajatorul poate renunța la drepturile sale, cu condiția achitării salariului pe perioada preavizului stabilit și renunțarea la contraprestația salariatului pe aceeași perioadă”, a menționat același expert. 

Se derulează normal

Până la momentul încetării raportului de muncă, așa cum e acesta înregistrat în registrul de evidență, contractul de muncă trebuie să se deruleze normal, așa cum s-a convenit: angajatul vine la muncă, își desfășoară activitatea, primește salariul, dar și toate celelalte drepturi pe care le avea în plus, inclusiv dreptul la tichete de masă, la remunerarea orelor suplimentare, dacă e cazul, decontarea transportului.

În plus, dacă salariatul are zile de concediu neefectuate până la momentul părăsirii locului de muncă, trebuie compensat. În astfel de situații, compensarea în bani a salariaților pentru zile de concediu de odihnă neefectuate este obligatorie. Altcumva, nu ar mai avea cum să le recupereze.

În altă ordine de idei, angajatului trebuie să i se elibereze o adeverință de vechime în muncă, atunci când este concediat. În esență, salariatul va primi un document ce va arăta activitatea desfășurată, durata activității, salariul, vechimea în muncă și în specialitate, dar și un extras din Revisal.

Fără preaviz

Există și situații în care salariații pot fi dați afară și fără preaviz:

- dacă se află în perioada de probă, adică pot fi dați afară de pe o zi pe alta;

- salariatul a săvărșit o abatere gravă sau abateri repetate de la regulile de disciplină a muncii ori de la alte reguli stabilite prin contract (individual de muncă sau colectiv) sau de la regulamentul intern (aici este obligatorie o cercetare prealabilă);

- dacă salariatul este arestat preventiv sau arestat la domiciliu, dar doar pentru o perioadă mai mare de 30 de zile.

Citește și Venitul minim de incluziune, decizie în Guvern

  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCBusiness și pe Google News