Adrian Negrescu: România riscă o criză majoră a carburanților. Fluxul de petrol kazah, oprit la Marea Neagră

România ar putea fi lovită direct de întreruperea livrărilor de petrol din Kazahstan prin sistemul Caspian Pipeline Consortium, avertizează analistul economic Adrian Negrescu. Acesta susține că prelungirea blocajului poate pune presiune pe rafinării, poate scumpi carburanții și, într-un scenariu extrem, ar putea conduce inclusiv la restricționarea consumului.

Consorțiul Conductei Caspice - CPC - a încetat să mai primească țiței din Kazahstan după ce operațiunile de încărcare de la terminalul său din apropierea portului rusesc Novorossiisk au fost suspendate în urma unor atacuri succesive asupra petrolierelor.

Surse din industrie citate de Reuters au arătat că rezervoarele terminalului erau pline, nemaiexistând spațiu pentru primirea unor cantități suplimentare de petrol. Bloomberg a relatat că întreruperea ar putea dura cel puțin până la sfârșitul acestei săptămâni.

„Piața românească a combustibililor intră într-o perioadă de criză fără precedent, după ce livrările de țiței prin sistemul Consorțiului Conductei Caspice către terminalul de la Novorossiisk au fost întrerupte”, avertizează Adrian Negrescu.

„Efectele le vom simți direct la pompă. Ceea ce anticipam încă de acum câteva luni, că dacă petrolul kazah nu mai ajunge în România riscăm să avem penurie de carburanți, riscă să devină realitate”, afirmă analistul.

Oprirea nu este o decizie politică a Kazahstanului

Negrescu subliniază că, potrivit informațiilor disponibile, oprirea fluxului nu reprezintă un embargo decis de autoritățile de la Astana.

„Sistarea pompării țițeiului către terminalul CPC nu are un caracter voluntar din partea autorităților din Kazahstan. Terminalul a încetat pur și simplu să mai primească țiței, după o serie de atacuri repetate asupra petrolierelor din zona Mării Negre”, explică acesta.

Patru petroliere au fost atacate în decurs de patru zile în zona terminalului CPC. Două dintre nave, ASIA și NISSOS IOS, încărcau petrol kazah, iar atacul asupra petrolierului NELSA a provocat un incendiu la bord și o nouă suspendare a operațiunilor. Până în dimineața zilei de 22 iulie, producătorii din Kazahstan nu anunțaseră oficial reduceri ale extracției.

„Sistemul CPC nu este o rută de transport oarecare, ci principala arteră prin care Kazahstanul își exportă țițeiul către piețele mondiale”, atrage atenția Adrian Negrescu.

Conducta are aproximativ 1.500 de kilometri și leagă marile zăcăminte din vestul Kazahstanului de terminalul maritim de lângă Novorossiisk. Prin această infrastructură sunt transportate peste 80% din exporturile petroliere ale Kazahstanului, ceea ce face ca rutele alternative să nu poată compensa rapid un blocaj prelungit.

România, dependentă de petrolul kazah

România își acoperă aproape 77% din resursele de petrol din importuri. Kazahstanul a furnizat circa 65% din importurile românești de țiței în 2025 și aproximativ 63% în primele două luni din 2026. Azerbaidjanul, Norvegia și Libia se află printre ceilalți furnizori importanți.

„Făcând calculul, rezultă că aproximativ jumătate din întregul țiței procesat în rafinăriile din România este, de fapt, de origine kazahă”, spune Negrescu.

Cea mai expusă este rafinăria Petromidia, deținută de grupul KMG International, controlat de compania națională de petrol și gaze a Kazahstanului, KazMunayGas.

Rompetrol arată oficial că principala sursă de aprovizionare cu țiței a grupului este Kazahstanul. În primul trimestru din 2026, Petromidia a procesat aproape 1,2 milioane de tone de materii prime, în principal sortimente kazahe KEBCO și CPC. Terminalul offshore de la Midia transferă anual aproximativ cinci milioane de tone de țiței către rafinărie.

„Petromidia este alimentată aproape integral cu țiței kazah, primit prin portul Midia. Petrobrazi folosește, la rândul său, petrol din import, însă într-o proporție mai redusă, fiind alimentată și din producția internă”, explică analistul.

„Tocmai din acest motiv, orice perturbare a exporturilor de țiței din Kazahstan sau a transportului prin terminalul CPC poate avea efecte semnificative asupra aprovizionării rafinăriilor românești și, implicit, asupra întregii piețe interne de carburanți — de la disponibilitatea efectivă a motorinei și benzinei până la prețul final plătit de șoferi la pompă.”

„Realitatea bate filmul declarațiilor optimiste”

Adrian Negrescu afirmă că a avertizat anterior asupra vulnerabilității create de dependența față de un singur furnizor și de o singură rută majoră de transport.

„Avertizam asupra acestui scenariu încă de acum câteva luni, când politicienii ne spuneau să stăm liniștiți, că avem surse sigure de aprovizionare. Iată că realitatea bate filmul declarațiilor super-optimiste ale fostului ministru al Energiei, Bogdan Ivan”, susține analistul.

„Spuneam atunci că, fără să ne diversificăm sursele de aprovizionare și fără să ne securizăm relația cu Kazahstanul, este posibil să devenim victimele de serviciu pe scena intereselor majore din piața petrolului.”

Negrescu atrage atenția că alternativele de export dezvoltate de Kazahstan, inclusiv ruta prin portul Aktau și conducta Baku-Tbilisi-Ceyhan, au capacități mult mai mici decât CPC. În 2025, Kazahstanul a transportat prin această rută aproximativ 1,3 milioane de tone, față de zecile de milioane de tone exportate anual prin CPC.

„Avertizam și că autoritățile din Kazahstan sunt tot mai interesate să își schimbe strategia de export, având în vedere prețurile și oportunitățile oferite de piețele asiatice, în special de China”, afirmă acesta.

Cerere pentru declararea unei urgențe energetice

Analistul consideră că autoritățile române trebuie să trateze întreruperea drept o problemă de securitate energetică și să prezinte public situația stocurilor și soluțiile alternative de aprovizionare.

„Dacă autoritățile de la București nu vor lua urgent măsuri, riscăm să ne trezim cu o criză a carburanților cum n-am mai avut până acum”, avertizează Adrian Negrescu.

„Parlamentul ar trebui să pună pe prima pagină a deciziilor din sesiunea extraordinară problema carburanților și să analizeze declararea unei stări de urgență energetică.”

Potrivit analistului, cel mai vulnerabil segment este piața motorinei, carburant esențial pentru transportul rutier, agricultură și activitatea industrială.

„În scenariul în care întreruperea se va prelungi, nu este exclus să ajungem la restricționarea consumului, dacă nu vom găsi surse alternative de petrol și, mai ales, de motorină, acolo unde dependența de importuri este foarte ridicată”, afirmă Negrescu.

O suspendare de numai câteva zile nu înseamnă automat că benzinăriile vor rămâne fără carburanți. Efectele asupra pieței românești vor depinde de durata blocajului, de stocurile comerciale și de urgență disponibile, de petrolierele deja aflate pe traseu și de capacitatea companiilor de a cumpăra rapid țiței sau produse petroliere din alte surse.

Presiunea asupra prețurilor este însă amplificată de contextul internațional. Cotația petrolului Brent a urcat pe 21 iulie la 91,01 dolari pe baril, cel mai ridicat nivel de închidere din ultimele cinci săptămâni, pe fondul tensiunilor din Orientul Mijlociu și al riscurilor tot mai mari asupra rutelor maritime.