Această coroană a avut parte și de momente mai puțin maiestuase de-a lungul timpului ca și incidentul care a avut loc cu ocazia morții bunicului reginei, George al V-lea. Pe sicriul regelui se afla coroana iar, în timp ce era transportat din stația King's Cross din Londra, din cauza zdruncinăturilor provocate de străzile pietruite a făcut ca globul încrustat cu diamante din vârf, precum și crucea și safirul pe care le susține, să se desprindă și să se rostogolească într-un canal.

Deși a fost recuperat în grabă, monarhul mort zăcea sub o coroană mutilată, ceea ce mulți dintre cei din mulțime, inclusiv noul rege, Eduard al VIII-lea, au considerat că este de rău augur. După numai unsprezece luni acesta a abdicat.

Coroana britanică, un accesoriu obligatoriu pentru un monarh, conține 2.868 de diamante, 17 safire, 11 smaralde, patru rubine și 269 de perle.

Safirul Sfântului Edward

Este posibil ca aceasta să fie cea mai veche piatră din coroană, fiind îngropată ca inel, conform legendei, împreună cu regele Eduard Mărturisitorul în 1066 (și dezgropată din mormântul său un secol mai târziu). Edward dăruise inelul unui cerșetor, spune povestea, care s-a dovedit a fi Sfântul Ioan Evanghelistul. 

Pe de altă parte, ar putea fi vorba de un safir complet diferit. După războiul civil, bijuteriile coroanei medievale au fost sparte, topite și vândute; Carol al II-lea a comandat o nouă coroană din toate bijuteriile pe care le-a putut recăpăta; acest safir nu a fost adăugat decât în epoca victoriană.

Dificultatea este că este foarte greu de identificat oricare dintre aceste pietre prețioase pentru a spune cu încredere că sunt cele de dinainte, spun experții. În cazul safirului, în mod dezamăgitor, aceștia spun că nu este foarte solid iar ”în termeni de coroană”, piatra este destul de mică însă pentru oricine altcineva este enormă.

Cerceii reginei Elisabeta

Coroana imperială este numită astfel nu din cauza imperiului britanic, ci din cauza formei sale cu arc închis, pe care Henric al VIII-lea a adoptat-o (în locul unei coroane deschise) pentru a semnala statut imperial. Din centrul arcurilor atârnă patru perle mari în formă de pară.

Potrivit Royal Collection Trust, acestea au fost legate de șapte perle pe care Catherine de Medici le-a dăruit nurorii sale, Maria, regina Scoției. Este posibil ca Elisabeta I să le fi purtat mai târziu ca cercei, deși se pare că ea prefera perlele la haine.

Pe de altă parte, notează Royal Collection Trust, "se pare că cel puțin două dintre perle nu au intrat în colecție până în secolul al XIX-lea", ceea ce subminează o parte din romantismul elisabetan.

Rubinul Prințului Negru

De fapt, un spinel de 170 de carate, este cu siguranță o bijuterie foarte veche, fără fațete, care a fost străpunsă la un moment dat în istoria sa (o mică umflătură vizibilă se află într-un rubin care astupă gaura). Se spune că Prințul Negru ar fi cerut piatra în schimbul ajutorării lui Petru de Castilia (cunoscut sub nume diferite precum "cel Drept" sau "cel Crud", în funcție de punctul de vedere al fiecăruia). Petru a luat rubinul de la Abu Said, conducătorul Granadei, după ce l-a înjunghiat mortal în timp ce încerca să se predea, ceea ce ar putea rezolva problema poreclei.

Un filmuleț încântător datat din anii 1960, disponibil pe YouTube, o arată pe regină vorbind despre coroană, spunând despre rubin: "Întotdeauna îmi place să mă gândesc că a fost purtată de regele Henric al V-lea în timpul bătăliei de la Agincourt". Este posibil ca Richard al III-lea să o fi avut și el pe cască atunci când a fost ucis în Bătălia de la Bosworth.

Cullinan II

Numit astfel deoarece, chiar dacă are o greutate uluitoare de 317 carate, nu este cea mai mare bijuterie tăiată din piatra Cullinan, cel mai mare diamant descoperit vreodată în timp ce cel de 531 de carate, se află în Sceptrul Suveranului, de asemenea așezat în prezent deasupra sicriului din Westminster Hall.

Deși unii de pe continent ar saluta, fără îndoială, revenirea sa, "a doua stea a Africii" nu are o origine deosebit de controversată - spre deosebire de diamantul Koh-i-noor, care se află în coroana Reginei-Mamă, care are o origine foarte controversată. A fost găsit într-o mină din Africa de Sud în 1905. Guvernul din Transvaal a cumpărat piatra și i-a oferit-o lui Edward al VII-lea la cea de-a 67-a aniversare a sa.

Din acel diamant mai există și alte bucățele despre care Elisabeta a II-a a povestit că bunica sa le numea ”cioburi”.

  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCBusiness și pe Google News

Ţi s-a părut interesant acest articol?

Urmărește pagina de Facebook DCBusiness pentru a fi la curent cu cele mai importante ştiri despre evoluţia economiei, modificările fiscale, deciziile privind salariile şi pensiile, precum şi alte analize şi informaţii atât de pe plan intern cât şi extern.