ANAF a pus în transparenţă un ordin pentru modificarea și completarea Ordinului președintelui Agenției Naționale de Administrare Fiscală nr. 2778/2020 privind competenţa de exercitare a verificării situaţiei fiscale personale şi a activităţilor preliminare acesteia.
Potrivit referatului de aprobare, prin Ordinul președintelui Agenției Naționale de Administrare Fiscală nr. 2778/2020, cu modificările și completările ulterioare, au fost atribuite competențe de exercitare a verificării situației fiscale personale și a activităților preliminare acesteia:
- Direcţiei generale control venituri persoane fizice din cadrul aparatului propriu al Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală,
- Serviciilor de verificări fiscale din cadrul aparatului propriu al direcţiilor generale regionale ale finanţelor publice;
- Structurilor de inspecţie fiscală persoane fizice din cadrul unităților subordonate direcţiilor generale regionale ale finanţelor publice.
Potrivit prevederilor art. 117 din Legea nr. 227/2015 privind Codul fiscal, cu completările și modificările ulterioare, ”Orice venituri constatate de organele fiscale, în condițiile Codului de procedură fiscală, a căror sursă nu a fost identificată, se impun cu o cotă de 70% aplicată asupra bazei impozabile ajustate. Prin decizia de impunere organele fiscale vor stabili cuantumul impozitului și al accesoriilor.”
În cadrul controalelor antifraudă sunt constatate situații de fapt care se circumscriu prevederilor art. 117 din Legea nr. 227/2015 care pot fi valorificate operativ, prin emiterea unei decizii de impunere în cadrul unor verificări documentare. În prezent, verificarea documentară care vizează veniturile a căror sursă nu a fost identificată poate fi efectuată exclusiv de către structurile stabilite prin OPANAF nr. 2778/2020.
Potrivit prevederilor art. 1481 alin (4) din Legea nr. 207/2015, în cadrul verificării documentare efectuate de către organele fiscale competente să exercite verificarea situaţiei fiscale personale se utilizează metodele indirecte de stabilire a veniturilor, prevăzute la art. 138 alin (9). Totodată, conform prevederilor art. 138 alin (9) din același act normativ, pentru verificarea situației fiscale personale, organul fiscal central stabilește veniturile obținute de persoana fizică prin utilizarea metodele indirecte de stabilire a veniturilor, aprobate prin OPANAF nr. 675/2018.
Organele de control antifraudă au competența de a efectua verificări documentare având ca obiect stabilirea de creanțe fiscale, inclusiv impozitul pe venit prevăzut la Titlul IV din Legea nr. 227/2015, însă lipsa competenței acestora prevăzută în mod expres la art. 2 din OPANAF nr. 2778/2020 determină imposibilitatea stabilirii impozitului pe venit din surse neidentificate prevăzut la art. 117 prevăzut la Titlul IV din Legea nr. 227/2015 și implicit emiterea deciziilor de impunere pentru sumele stabilite suplimentar.
Citiţi şi: Rezultatele noii strategii ANAF: Bonusurile şi declaraţia unică precompletată fac diferenţa
Astfel, deși organele de control antifraudă sunt competente să constate, în cadrul verificării documentare efectuată asupra impozitului pe venit, venituri a căror sursă nu a fost identificată care se impun conform prevederilor art. 117 din Legea nr. 227/2015, acestea nu au atribuții pentru emiterea deciziei de impunere în cadrul verificărilor documentare pentru a stabili creanțele fiscale suplimentare corespunzătoare acestor situații de fapt. În aceste cazuri, constatările acțiunii de control sunt comunicate Direcției generale control venituri persoane fizice în vederea valorificării, respectiv în efectuării unei analize de risc punctuale în conformitate cu prevederile OPANAF nr. 675/2018 privind aprobarea metodelor indirecte de stabilire a veniturilor și a procedurii de aplicare a acestora, respectiv ale procedurii interne de efectuare a analizei de risc punctuale, și, după caz, în funcție de riscul de neconformare rezultat în analiza de risc, includerea în programul de activitate al structurilor competente să efectueze verificarea situației fiscale personale.
O astfel de procedură creează premisele unei utilizări ineficiente a resurselor instituționale la nivelul ANAF prin implicarea unor structuri diferite pentru valorificarea acelorași constatări de natură fiscală, dar și existența unui risc privind atragerea cu întârziere a creanțelor fiscale suplimentare la bugetul statului, se arată în document.
Pe de altă parte, stabilirea competențelor pentru organele de control antifraudă de a efectua verificări documentare prin utilizarea metodelor indirecte în cazul constatării unor venituri cu sursă neidentificată care sunt impozitate potrivit prevederilor art. 117 – Titlul IV Impozit pe venit din Legea nr. 227/2015, conduce la creșterea capacității ANAF de a stabili sume suplimentare urmare efectuării verificării documentare în ceea ce privește veniturile din surse neidentificate, în interiorul termenului de prescripție.
Având în vedere cele menționate mai sus, apreciem că se impune modificarea și completarea cadrului normativ actual în sensul atribuirii de competențe Direcției generale antifraudă fiscală pentru stabilirea impozitului pe venit din surse neidentificate în cadrul verificărilor documentare efectuate, în conformitate cu prevederile art. 148 alin.(3) din Legea nr. 207/2015, transmite ANAF. Ordinul poate fi studiat aici.