Convenția a fost semnată pe 9 noiembrie 1936 de către statele riverane, la carfe s-au adăugat treptat mai toate puterile majore ale lumii. Semnatarii se asigurau astfel că Turcia nu va bloca navigația comercială în strâmtori, în schimbul controlului militar asupra acesteia. Inițial, URSS nu a fost mulțumită de prevederi și a încercat, în timpul lui Stalin, să o revizuiască. Pe termen lung însă, Convenția a asigurat dominația rusă asupra Mării Negre.

Textul prevede că nicio altă țară în afara statelor riverane nu poate menține un vas de război în Marea Neagră mai mult de 21 de zile, prevedere care practic blochează o prezență navală a NATO la Constanța pentru a contracara flota rusă. Până acum, vasele militare NATO au patrulat prin rotație, proces foarte costisitor și ineficient. 

Citește și: Rusia, misiune-fulger în Marea Neagră. Navele au ieșit din baze, NATO în alertă

Chiar și în pofida prezenței prin rotație a navelor NATO acestea nu sunt o amenințarea reală pentru Rusia întrucât Convenția prevede că navele militare care tranzitează strâmtorile nu pot naviga în grup mai mare de nouă vase, iar acestea nu pot avea, cumulat, mai mult de 15.000 de tone, astfel că fregatele NATO care ajung la Constanța nu sunt un rival de calibru pentru crucișătoarele sau portavioanele pe care rușii le au în Crimeea sau la Krasnodar.

În momentul de față, numărul navelor rusești din Marea Neagră este evaluat la 45.

  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCBusiness și pe Google News

Ţi s-a părut interesant acest articol?

Urmărește pagina de Facebook DCBusiness pentru a fi la curent cu cele mai importante ştiri despre evoluţia economiei, modificările fiscale, deciziile privind salariile şi pensiile, precum şi alte analize şi informaţii atât de pe plan intern cât şi extern.