Pe 14 septembrie 2026, piața europeană de energie electrică nu a transmis doar un semnal de preț ridicat. A transmis un avertisment, Europa dispune de foarte multe capacități instalate, dar nu are încă suficiente capacități ferme, flexibile și accesibile pentru momentele în care vântul și soarele nu livrează.
Pe 15 septembrie, prețurile au scăzut puternic. Nu pentru că Europa ar fi construit peste noapte centrale, baterii sau interconexiuni. Nu pentru că gazul s-ar fi ieftinit. Și nici pentru că piața ar fi fost reformată. Prețurile au scăzut în principal deoarece s-au modificat condițiile meteorologice și anticipațiile privind producția regenerabilă. Europa a intrat în criza de preț din cauza vremii și a început să iasă din ea tot cu ajutorul vremii, explică Dumitru Chisăliţă, preşedintele Asociaţiei Energia Inteligentă, într-o analiză de specialitate.
PZU nu remunerează capacitatea instalată, ci echilibrul anticipat pentru fiecare interval al zilei următoare. Câteva mii de MW suplimentari din eolian pot elimina din ordinul de merit ultimele centrale pe gaze sau ultimele importuri foarte scumpe. Din acest motiv, o creștere relativ moderată a producției regenerabile poate produce o scădere disproporționat de mare a prețului.
Pe 15 septembrie:
Gazul nu s-a ieftinit suficient pentru a explica scăderea. S-a redus numărul intervalelor în care gazul foarte scump a fost indispensabil pentru închiderea pieței, explică expertul în energie.
România a coborât de la 238 la aproximativ 190 €/MWh, o reducere de circa 20%. A rămas însă mai scumpă decât Bulgaria și Grecia. Pe 14 septembrie, România a funcționat ca zonă de tranzit între energia relativ mai ieftină din sud și deficitul foarte scump din Ungaria și Europa Centrală, explică Dumitru Chisăliţă.
Aceasta evidențiază două realități:
Indiferent cât de bine ar sta România la capitolul producție, stocare, rețele șocurile externe cresc prețul și în România.
1. Europa nu are o criză de capacitate instalată, ci una de capacitate disponibilă. Mii de MW de panouri și turbine înscrise în statistici nu garantează energie într-o seară fără soare și cu vânt slab. Puterea instalată nu este același lucru cu puterea fermă.
2. Germania și-a închis producția controlabilă înainte de a construi flexibilitatea care trebuia să o înlocuiască. A redus nuclearul și o parte din producția convențională, dar nu a dezvoltat în același ritm: stocarea de durată (alta decât baterii), centrale flexibile (altele decât centrale nucleare mari), managementul consumului, capacități ferme cu emisii reduse și rețele suficiente pentru evacuarea surplusului și acoperirea deficitului. (a se vedea aceiași pașii greșiți care îi face și România).
3. Gazul rămâne asigurarea Europei, dar a devenit o asigurare foarte scumpă. Europa afirmă că își reduce dependența de gaz, dar în orele critice gazul continuă să stabilească prețul. Când gazul este indispensabil și costă peste 80 €/MWh, întreaga piață electrică devine vulnerabilă. (a se vedea modul defectuos în care nu și joacă cartea gazelor din Marea Neagră România).
4. Piața cuplată distribuie energia, nu o multiplică. Când energia ieftină este insuficientă, cuplarea distribuie și prețul ridicat. Când Germania aspiră importuri, șocul ajunge până în România.
5. Europa nu a rezolvat nimic în 24 de ore, este doar la mila naturii. Nu s-a construit nicio centrală. Nu s-a adăugat suficientă stocare. Nu s-a reformat piața. Gazul nu a revenit la un preț normal. S-a schimbat prognoza vântului.
Evenimentele din 14 și 15 septembrie 2026 reprezintă o radiografie aproape perfectă a sistemului energetic european: supracapacitate în statistici, insuficiență în orele critice, gaze foarte scumpe, interconexiuni congestionate și o volatilitate pe care consumatorii și industria nu o pot suporta la nesfârșit.
Un sistem energetic serios nu trebuie să aleagă între energie aproape gratuită la prânz și energie prohibitivă seara. Trebuie să poată muta energia între aceste două momente. Europa a investit masiv în producție dependentă de vreme, dar prea puțin în capacitatea de a controla timpul. Aceasta este factura reală pe care PZU a prezentat-o Europei pe 14 septembrie 2026.
