Programul de guvernare ar trebui să înceapă discuția despre resursele României cu o întrebare incomodă: De ce, după un sfert de secol de creștere economică, producem aproximativ aceeași valoare economică pentru fiecare kilogram de materiale consumate?
Comparația Eurostat dintre 2000 și 2025 arată stagnarea productivității resurselor în România, în timp ce media Uniunii Europene a crescut cu aproximativ 50%. Indicatorul raportează PIB-ul real la consumul intern de materiale. Nu măsoară exclusiv energia și nici numai resursele extrase din România. Include materialele extrase pe plan intern, la care se adaugă importurile și din care se scad exporturile.
Sursa: Eurostat
Acesta ar trebui să fie un subiect central al programului de guvernare. Discuția despre deficit, taxe, salarii și pensii rămâne incompletă dacă nu discutăm și despre capacitatea economiei de a transforma resursele în valoare.
România nu poate construi prosperitate durabilă doar consumând, construind și cheltuind mai mult. Trebuie să obțină mai multă valoare din ceea ce consumă.
Sursa: Eurostat
5 întrebări ale căror răspunsuri sunt esențiale pentru reducerea sărăciei în România
1. Ce fel de creștere economică vrem?
Un PIB mai mare este necesar. Dar Guvernul trebuie să analizeze din ce provine creșterea și ce lasă în urmă: capacități productive, competențe, tehnologii și venituri durabile sau o nevoie tot mai mare de materiale pentru a obține aceeași valoare economică?
Stagnarea productivității resurselor nu înseamnă că România nu a progresat deloc. Înseamnă că, la nivelul acestui indicator, creșterea economică nu s-a desprins suficient de consumul de materiale și a rămas mult în urma celei din țările UE. Guvernul trebuie să afle cât din rezultat ține de risipa de resurse, de managementul ineficient și de construirea infrastructurii necesare și cât ține de tehnologiile slabe, de pierderi, de produsele cu valoare adăugată redusă fabricate în România sau de folosirea ineficientă a resurselor.
Programul de guvernare trebuie să identifice cauzele sărăciei și să prevadă măsuri pentru creșterea productivității, a eficienței și a valorii adăugate. Combaterea risipei, modernizarea tehnologiilor și managementul performant trebuie să înlocuiască tratarea repetată a efectelor prin ajutoare și subvenții nesfârșite, care produc o aparentă bunăstare pe termen scurt și sărăcie lucie pe termen lung.
Productivitatea resurselor în țările UE (euro/kg)
Sursa: Eurostat
2. Unde rămâne valoarea resurselor românești?
Nu este suficient să enumerăm gazele, pădurile, terenurile agricole sau resursele minerale ale țării.
Inventarul resurselor nu este un bilanț al prosperității.
Întrebarea pe care trebuie să și-o pună Guvernul este câtă valoare păstrăm în România prin prelucrare, tehnologie, proiectare și comercializare. Ce exportăm brut? Ce importăm ulterior? Ce verigi de producție lipsesc și de ce nu sunt competitive? Răspunsul trebuie dat pe sectoare și pe baza datelor. Nu orice export de materie primă este o greșeală și nu orice fabrică devine viabilă prin subvenționare. Dar absența unei politici coerente pentru creșterea valorii adăugate nu poate fi înlocuită cu discursuri despre bogățiile țării.
3. Ce rezultate cumpără statul cu banii publici?
Guvernul trebuie să schimbe criteriul după care își evaluează investițiile. O sumă cheltuită nu este, prin ea însăși, un rezultat economic. Nici absorbția fondurilor europene nu arată, de una singură, cât de mult s-a modernizat economia. Pentru fiecare program major trebuie analizate efectele: reduce costurile de producție? Economisește materiale și energie? Îmbunătățește transportul? Creează capacități competitive? Produce beneficii care justifică întreținerea și exploatarea investiției? România are nevoie de un bilanț al rezultatelor, nu doar de un bilanț al plăților.
4. Cum ajută energia economia să producă mai multă valoare?
Dezbaterea energetică trebuie să includă prețul, siguranța aprovizionării și investițiile necesare. Dar trebuie să ajungă și la întrebarea economică: ce valoare adăugată obțin întreprinderile din energia consumată și din banii cheltuiți pentru aceasta?
Sprijinul public pentru industrie trebuie legat de modernizare, de reducerea pierderilor și de rezultate verificabile. Altfel, statul poate ajunge să finanțeze repetat aceeași vulnerabilitate. În același timp, închiderea unei activități industriale poate îmbunătăți un indicator de consum fără să reprezinte o victorie economică. Obiectivul trebuie să fie producția competitivă, cu un consum mai eficient, venituri și locuri de muncă sustenabile.
5. Sunt valoarea adăugată și productivitatea resurselor singurele ingrediente care pot asigura bunăstarea românilor?
Stagnarea productivității resurselor nu explică singură sărăcia. Veniturile populației depind și de productivitatea muncii, de ocupare, de distribuția valorii adăugate, de fiscalitate și de calitatea serviciilor publice.
Tocmai de aceea, Guvernul trebuie să lege aceste teme. Mai multă valoare produsă trebuie să se traducă în salarii sustenabile, întreprinderi viabile și servicii publice mai bune.
A promite venituri mai mari fără să explici cum crește capacitatea economiei de a le susține înseamnă să amâni aceeași problemă pentru următorul buget și să-i amăgești pe români.
Noul Guvern ar trebui să prezinte un diagnostic public, ținte măsurabile și responsabilități clare privind locurile în care consumăm ineficient, pierdem valoare și trebuie să schimbăm ceva concret.
România nu poate construi prosperitate doar consumând mai multe resurse. Datele Eurostat arată că, în 2025, obțineam aceeași valoare economică pe kilogram de materiale consumate ca în 2000. În timp ce Uniunea Europeană și-a îmbunătățit acest raport cu 50%, Polonia l-a îmbunătățit cu 90%, iar Bulgaria, cu 40%. România a revenit la punctul de plecare din anul 2000, adică la o creștere de 0%. Aici trebuie să înceapă discuția despre competitivitate, energie și bunăstarea românilor.
