Schimbare a Codului fiscal în Parlament privind taxele de timbru şi modul în care sunt folosiţi banii

A fost înregistrată la Senat pentru dezbateri şi vot o propunere legislativă pentru modificarea şi completarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.80/2013 privind taxele judiciare de timbru, precum şi pentru modificarea Legii nr.227/2015 privind Codul fiscal.

Concret, proiectul prevede redirecționarea taxelor judiciare de timbru către finanțarea infrastructurii sistemului judiciar. Inițiativa urmărește ca banii achitați de justițiabili să ajungă la instanțe, parchete și sistemul penitenciar, pentru investiții și modernizare, fără introducerea unor taxe noi sau majorarea celor existente.

"Potrivit art. 1 alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru, acestea 'reprezintă plata serviciilor prestate de către instanțele judecătorești, precum și de către Ministerul Justiției și Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție'. Cu toate acestea, potrivit art. 40 din același act normativ, ele se plătesc într-un cont distinct de venituri al bugetului local al unității administrativ-teritoriale în care debitorul taxei își are domiciliul, reședința sau, după caz, sediul social, iar Legea nr. 227/2015 privind Codul fiscal și legea bugetului de stat le includ printre veniturile bugetelor comunelor, orașelor, municipiilor, sectoarelor și municipiului București. Plata pentru un serviciu public prestat exclusiv de sistemul judiciar ajunge, așadar, integral în bugetele unor autorități care nu participă în niciun fel la prestarea lui, singura legătură dintre acestea și taxe fiind domiciliul sau sediul plătitorului.

Prezenta propunere legislativă oferă sistemului judiciar o sursă de finanțare stabilă și previzibilă pentru investiții, fără a institui taxe noi și fără a majora taxele existente. Sumele plătite de justițiabili pentru serviciile justiției urmează să finanțeze infrastructura acesteia, inclusiv a sistemului penitenciar", explică iniţiatorii în expunerea de motive.

Propunerea legislativă prevede:

a) plata taxelor judiciare de timbru într-un cont distinct de venituri al bugetului de stat – „Taxe judiciare de timbru și alte taxe” – deschis la unitățile Trezoreriei Statului, cu păstrarea tuturor modalităților de plată existente: numerar, virament bancar, plată online și încasare la ghișeele instanțelor;

b) cuprinderea distinctă a sumelor încasate, după deducerea restituirilor, în bugetele Ministerului Justiției și Ministerului Public și utilizarea lor exclusiv pentru cheltuieli de capital privind infrastructura instanțelor judecătorești, a parchetelor și a unităților din sistemul administrației penitenciare: construirea, extinderea, consolidarea, reabilitarea, modernizarea și reparațiile capitale ale sediilor, dotarea cu echipamente, aparatură și sisteme informatice, inclusiv pentru videoconferință, mobilier, licențe și aplicații informatice;

c) repartizarea anuală a sumelor între cele două bugete prin legea bugetului de stat, pe baza programelor de investiții, întrucât parchetele sunt finanțate prin bugetul Ministerului Public, ordonator principal de credite distinct de Ministerul Justiției;

d) reportarea sumelor neutilizate în anul următor, cu aceeași destinație, astfel încât investițiile multianuale să nu depindă de execuția unui singur an bugetar;

e) stabilirea criteriilor de prioritizare a investițiilor prin norme metodologice, cu avizul Consiliului Superior al Magistraturii pentru instanțe și parchete, precum și publicarea anuală a sumelor primite și a obiectivelor finanțate;

f) preluarea executării silite și a restituirii taxelor de către organul fiscal central, în acord cu noua destinație a veniturilor;

g) corelarea Codului fiscal, care include în prezent aceste sume printre veniturile bugetelor locale;

h) dispoziții tranzitorii, atât pentru taxele plătite înainte de aplicarea noilor reguli, care rămân venituri ale bugetelor locale, cât și pentru plățile efectuate ulterior, din eroare, în vechile conturi ale bugetelor locale, care sunt redirecționate și considerate valabile;

i) aplicarea noilor reguli de la data de 1 ianuarie a anului următor celui în care se împlinește termenul de 6 luni de la publicarea legii, în acord cu art. 4 alin. (1) din Codul fiscal și cu calendarul bugetar.