Dividendele nu mai sunt ce-au fost. Cât pierde un patron când scoate bani din firmă în 2026

Patronii de firme mici care vor să scoată bani din companie sub formă de dividende rămân, în 2026, cu mai puțini bani în buzunar. Codul fiscal actualizat prevede o cotă de impozit de 16% pentru dividendele distribuite începând cu 1 ianuarie 2026, atât în cazul dividendelor plătite către persoane juridice române, cât și în cazul veniturilor din dividende obținute de persoane fizice. Practic, pentru fiecare 10.000 de lei dividend brut, statul reține 1.600 de lei, iar asociatul rămâne cu 8.400 de lei, înainte de orice altă obligație fiscală ce ar putea apărea în funcție de situația contribuabilului.

Cât rămâne efectiv din 10.000 de lei dividende

Calculul simplu arată cel mai clar schimbarea. La un dividend brut de 10.000 de lei, impozitul de 16% înseamnă 1.600 de lei plătiți către stat. Suma netă încasată de asociat este de 8.400 de lei.

Diferența este importantă mai ales pentru micii antreprenori care folosesc dividendele ca principală formă de retragere a banilor din firmă. În multe afaceri mici, patronul nu își acordă un salariu mare sau chiar deloc, iar profitul rămas în firmă este retras periodic prin dividende. Creșterea impozitului se vede direct în suma care mai ajunge efectiv la proprietarul afacerii.

Dacă ne raportăm la vechea cotă de 10%, aplicabilă în anumite situații pentru dividendele aferente anului 2025, diferența este de 600 de lei la fiecare 10.000 de lei dividend brut. La 50.000 de lei dividende, diferența ajunge la 3.000 de lei. La 100.000 de lei dividende, discutăm deja despre 6.000 de lei în plus care merg la buget.

Nu este doar o taxă pe profitul mare

La prima vedere, impozitul pe dividende pare o problemă pentru companiile mari sau pentru investitorii cu câștiguri consistente. În realitate, efectul se simte puternic și în zona firmelor mici, unde dividendul este, de multe ori, forma prin care patronul își recuperează munca, riscul și banii investiți în afacere.

Pentru un mic antreprenor, profitul nu este întotdeauna un surplus confortabil. Din el se acoperă adesea rate, investiții, datorii către furnizori, achiziții de echipamente, salarii viitoare sau perioade mai slabe de activitate. Atunci când o parte mai mare din dividend merge către stat, rămâne mai puțin pentru consum, economisire sau reinvestire.

În termeni simpli, dividendele nu sunt bani care apar peste noapte. Ele vin după ce firma a avut venituri, a suportat costuri, a plătit taxe, salarii, contribuții și, după caz, impozit pe profit sau impozit pe veniturile microîntreprinderii. Abia apoi suma rămasă poate fi distribuită asociaților.

Dacă plecăm de la profit, suma rămasă este și mai mică

Un exemplu și mai dur este cel în care pornim nu de la dividendul brut, ci de la profitul firmei. Dacă o societate plătitoare de impozit pe profit are un profit impozabil de 10.000 de lei, primul pas este plata impozitului pe profit de 16%, adică 1.600 de lei. Rămân 8.400 de lei care pot fi distribuiți ca dividende.

Pe acești 8.400 de lei se aplică apoi impozitul pe dividende de 16%, adică încă 1.344 de lei. În final, asociatul rămâne cu 7.056 de lei dintr-un profit inițial de 10.000 de lei. Diferența totală ajunge la 2.944 de lei, dacă luăm în calcul atât impozitul pe profit, cât și impozitul pe dividend.

Acest exemplu nu acoperă toate situațiile fiscale posibile, pentru că regimul microîntreprinderilor este diferit de cel al firmelor plătitoare de impozit pe profit. Totuși, el arată foarte clar presiunea fiscală care se acumulează pe traseul banilor: firma câștigă, firma plătește, iar asociatul plătește din nou atunci când scoate profitul sub formă de dividend.

De ce contează pentru firmele mici

Pentru firmele mici, modificarea vine într-un moment complicat. Costurile cu salariile, energia, chiriile, creditele, serviciile și materia primă au crescut în ultimii ani, iar spațiul de manevră al antreprenorilor s-a redus. În acest context, orice creștere de taxare pe banii retrași din firmă este resimțită mai puternic.

Patronii de firme mici au, în general, mai puține variante decât companiile mari. Nu pot optimiza costuri la scară mare, nu au departamente fiscale sofisticate și nu pot muta rapid structuri de finanțare. Pentru ei, regula este simplă: dacă impozitul pe dividende crește, suma netă care ajunge la proprietar scade.

Asta poate duce la câteva efecte previzibile. Unii antreprenori pot amâna distribuirea dividendelor. Alții pot prefera să lase mai mulți bani în firmă, pentru investiții sau pentru siguranță. În alte cazuri, patronii pot încerca să își regândească raportul dintre salariu, dividende și alte forme legale de remunerare, dar fiecare variantă vine cu propriile costuri fiscale.

Statul câștigă mai mult din aceeași sumă distribuită

Pentru buget, creșterea cotei la 16% înseamnă încasări mai mari din aceeași bază de distribuire. Pentru contribuabil, însă, diferența este vizibilă imediat. La 10.000 de lei dividende, 1.600 de lei merg la stat. La 100.000 de lei, suma reținută ajunge la 16.000 de lei.

Aceasta este partea care face subiectul important pentru publicul larg. Nu vorbim doar despre fiscalitate abstractă, ci despre bani concreți care nu mai ajung la asociatul unei firme. Pentru un antreprenor mic, 600 de lei în plus la fiecare 10.000 de lei, față de o cotă de 10%, pot însemna o rată, o factură, o achiziție amânată sau pur și simplu o pierdere de venit disponibil.

Dividendele devin mai puțin atractive

Dividendele au fost mult timp una dintre cele mai urmărite forme de venit pentru antreprenori și investitori, inclusiv pentru cei care dețin acțiuni la companii listate. În cazul firmelor mici, ele au reprezentat o modalitate relativ simplă de a scoate profitul din companie după închiderea exercițiului financiar sau pe baza situațiilor interimare.

În 2026, însă, dividendul devine mai costisitor fiscal. Cota de 16% schimbă calculul net pentru asociați și obligă firmele să își facă mai atent planificarea financiară. Nu mai este suficient ca firma să aibă profit contabil. Contează cât rămâne după toate taxele și cât poate fi retras fără să slăbească lichiditatea companiei.

Pentru patronii de firme mici, întrebarea nu mai este doar „cât profit am făcut?”, ci „cât din acest profit mai ajunge efectiv la mine?”. Iar răspunsul, în 2026, este mai puțin favorabil decât înainte.