Reducerea impozitului pe carburant ar pune presiune suplimentară pe buget, iar menţinerea obiectivului de diminuare a deficitului rămâne singura opţiune raţională, în pofida scumpirii energiei şi a presiunilor sociale, arată Eugen Rădulescu, consilier al guvernatorului BNR, într-un articol publicat pe blogul "Opinii BNR", intitulat "Joaca cu focul: aruncând benzină pe deficitul bugetar".
"Am tot spus-o şi o voi repeta până problema va fi rezolvată: cea mai severă constrângere a economiei româneşti este, de foarte departe, deficitul bugetar. Am trecut de la o datorie publică de sub 12% din PIB în 2006, anul dinainte de intrarea în UE, la 60% din PIB în prezent - o dinamică înfricoşătoare, care a atins apogeul în 2024, an fără crize sau evenimente excepţionale, când deficitul unui singur an a ajuns la un neverosimil 9,3% din PIB. După instalarea Guvernului Bolojan a fost demarat un program pe 7 ani de revenire a deficitului bugetar în limitele prevăzute de Tratatul de la Maastricht, adică nu mai mult de 3% din PIB. Misiunea de îndeplinit este deosebit de dificilă, întrucât se vor manifesta, concomitent, numeroase evoluţii opuse inevitabile, printre care cele mai dificile vor fi creşterea plăţilor pentru dobânzile aferente datoriei publice (ce vor ajunge, în acest an, la peste 60 miliarde de lei, adică 3% din PIB şi vor creşte an de an!) şi majorarea cheltuielilor militare, de la sub 2% din PIB în anii anteriori, la 5% din PIB în câţiva ani de acum înainte", scrie Eugen Rădulescu.
În următorii 5-7 ani vor ieşi la pensie generaţiile, numeroase, cunoscute sub numele de "decreţei" astfel încât piaţa muncii va fi mai restrânsă şi va plăti pensii unui număr mai mare de pensionari.
"Situaţia a fost şi este pe muchie de cuţit. Nu avem decât o singură soluţie: să ţinem cu dinţii de programul de diminuare a deficitului asumat de Guvern şi aprobat de Parlament, program care a fost agreat şi cu Comisia Europeană. Nu este plăcut, este cu mult mai confortabil să trăim pe datorie, pe seama deficitelor care se tot acumulează, nu? Ei bine, nu! Din 2017 încoace am tot înregistrat deficite ce au arătat doar un lucru: iresponsabilitatea guvernanţilor din această perioadă. A venit momentul notei de plată pentru bunăstare pe datorie. Pentru că nu a fost inventat încă mecanismul prin care o ţară să trăiască la nesfârşit mai bine decât reuşeşte să producă", afirmă Eugen Rădulescu.
Autorul precizează că cifrele legate de deficitul bugetar şi datoria publică sunt pentru el, ca macroeconomist, la fel de semnificative ca rezultatele analizelor medicale ale unui pacient pentru un medic.
"Sunt pregătit să înţeleg că marea majoritate a oamenilor nu au cunoştinţele care să îi ajute să realizeze ce grav este să ai un deficit care reprezintă cam o treime din veniturile bugetare ale unui an, aşa cum puţini dintre noi ştiu cât ar fi bine să fie acidul uric în sânge. Când mergem la doctor, însă, rezultatele analizelor noastre sunt comparate cu nivelurile considerate normale, aşa că ştim imediat că un parametru sau altul este în afara plajei aferente omului sănătos - chiar dacă, desigur, semnificaţia abaterilor ne scapă celor mai mulţi dintre noi, profanii. Indicatorii macroeconomici nu se bucură, nici pe departe, de tabele ale valorilor recomandate recunoscute de breasla specialiştilor în domeniu. Revenind la deficitul bugetar, nu doar valoarea absolută, de peste 9% din PIB, contează, ci şi cât reprezintă ea din totalul veniturilor, fiscale sau totale, ale statului şi, mult mai important, cu ce dobânzi se poate împrumuta statul pentru a acoperi deficitul respectiv. Dacă luăm toţi aceşti parametri împreună, vedem că dobânzile plătite de România pentru o datorie de 60% din PIB sunt mai mari decât cele plătite de Franţa, pentru o datorie de peste 120% din PIB", a subliniat Eugen Rădulescu.
