Când un șef de stat își condiționează politica de utilizarea trecutului, când își leagă puterea doar de memorie, ne aflăm într-adevăr într-o viziune totalitară și terifiantă, care urmărește să își asigure controlul asupra întregului lanț al timpului, precum împăratul chinez Qin Shi Huang, care a încercat să distrugă toate cărțile, scrie Le Point.

Această utilizare, după cum știm, se află în centrul propagandei rusești în războiul actual. După cum subliniază Nicolas Werth, un eminent sovietolog și președinte al filialei franceze a asociației ruse Memorial, specializată în cercetarea represiunii staliniste și interzisă de Putin în 2021, rescrierea istoriei este o veche specialitate a acestei țări.

În ultimul său volum din seria "Tracts", ”Putin, instoricul șef”, Nicolas Werth descrie într-un manieră clară și implacabilă modul în care operațiunea lui Putin, atât agresivă cât și paranoică, a fost desfășurată la nivel juridic, ideologic și instituțional, astfel încât să impună o viziune unică și irefutabilă asupra istoriei. Astfel, în noile manuale, elevii ruși nu mai pot înțelege nimic despre teribilele represiuni în masă. 

Articolul 354.1 din actualul Cod penal rus prevede în prezent incriminarea "oricărei declarații defăimătoare sau denigratoare despre combatanții celui de-al Doilea Război Mondial" sau a oricărei paralele între URSS și Germania nazistă. 

Sovietologul Nicholas Werth atrage atenția asupra raportului Federației Internaționale a Drepturilor Omului, care a stabilit că Rusia se face vinovată de "crime împotriva istoriei". Și în acest domeniu, Putin este un infractor-șef care, în acest punct, nu este cu nimic mai bun decât Mao, Stalin sau Hitler.

Crimele împotriva istoriei

"Această politică din ce în ce mai agresivă nu numai că a respins punctele de vedere alternative, dar a pus în pericol grav toți "producătorii de istorie" - istorici, publiciști, jurnaliști, actori ai societății civile care lucrează în domeniul istoriei și al memoriei și care nu aderă la discursul oficial. Amploarea acestui asalt a atins în ultimii ani pragul de "crime împotriva istoriei", după cum se arată în ultimul raport al Federației Internaționale pentru Drepturile Omului (FIDH), publicat în iunie 2021.

Este sau nu bolnav Putin? Washington-ul a retractat informațiile

Acest concept de "crimă împotriva istoriei" a fost dezvoltat de istoricul belgian Antoon de Baets, profesor la Universitatea din Groningen, care îl definește ca fiind "una dintre următoarele încălcări ale drepturilor omului, atunci când aceste încălcări fac parte dintr-un atac generalizat sau sistematic care rezultă din punerea în aplicare sau aplicarea unei politici statale sau nestatale: asasinarea, dispariția sau arestarea producătorilor de istorie; atacuri personale publice asupra producătorilor de istorie prin discursuri de ură, defăimare și urmărire penală răuvoitoare; distrugerea intenționată a patrimoniului cultural; dezinformarea (inclusiv negarea represiunilor în masă, a crimelor împotriva umanității și a genocidului); cenzura istoriei."

În cazul Rusiei, raportul FIDH a enumerat următoarele "crime împotriva istoriei": promulgarea de legi represive care suprimă libertatea de exprimare pe teme istorice; practici de cenzură; refuzul accesului la arhive; urmăriri penale, campanii de defăimare publică și intimidare împotriva actorilor independenți ai societății civile; distrugerea monumentelor ridicate de actori ai societății civile sau de ONG-uri pentru a perpetua memoria crimelor în masă comise în perioada sovietică."

Mai degrabă Stalin decât Lenin

"Noua narațiune națională promovată de regimul Putin propune un uimitor sincretism între trecutul țarist și experiența sovietică, o experiență dezbrăcată de haina comunistă, "decomunizată". Reconcilierea dintre aceste două perioade antagoniste se bazează pe glorificarea unei Mari Rusii "eterne" și a unui stat puternic, capabil să apere țara împotriva puterilor străine mereu amenințătoare. Marele Război pentru Apărarea Patriei, în dimensiunea sa epică, a devenit apoteoza întregii istorii rusești, cheia de boltă a noii narațiuni naționale, ca parte a luptei îndelungate a Rusiei împotriva agresorilor săi. 

Repunerea Marelui Război pentru Apărarea Patriei în centrul sistemului memorial nu este o noutate.

Tocmai în perioada brejneviană - care, la sfârșitul anilor '90, apărea în ochii unei părți a populației ca o perioadă binecuvântată de stabilitate, în care statul social sovietic asigura oamenilor, dacă nu prosperitate, cel puțin "salariul de subzistență" și garanția unui loc de muncă - Marele Război pentru Apărarea Patriei a devenit veriga centrală a sistemului de propagandă sovietic, pe măsură ce "viitorul luminos" al comunismului devenea tot mai îndepărtat.

Cenzurarea internetului în Rusia, facilitată de o firmă americană

Imaginea "global pozitivă" a anilor 1930 contrastează, în această construcție, cu imaginea negativă a revoluției din 1917, prelungită de un teribil război civil, un moment de divizare profundă și de slăbire a națiunii. Lenin și bolșevicii rămân ferm condamnați. ”Dar principala lor vină”, subliniază Vladimir Putin, ”nu este aceea de a fi deturnat Rusia de la marșul său spre o modernitate "de tip occidental", ci de a fi capitulat în 1918 în fața germanilor și de a fi semnat umilitoarea pace de la Brest-Litovsk, care a amputat vaste teritorii cucerite de-a lungul secolelor de țarii ruși. Această capitulare nu este nimic mai puțin decât o trădare. Țara noastră a pierdut războiul în fața țării care pierduse ea însăși războiul! O situație unică în istoria omenirii! Acesta este rezultatul trădării celor care au guvernat țara la vremea respectivă [...].

Teritorii imense, interese vitale ale țării noastre au fost vândute pentru a satisface interesele unui singur grup care dorea să-și consolideze poziția la putere! [...] Dar și-au ispășit vina mai târziu, în timpul Marelui Război pentru Apărarea Patriei." 
Extraordinară argumentație! Victoria în Marele Război pentru Apărarea Patriei a răscumpărat vina revoluției! Mesajul este clar: ”Stalin a răscumpărat vina lui Lenin”.

Generalul responsabil pentru invazia Ucrainei, dispărut de două săptămâni

Un arsenal instituțional

În iunie 2012, extrem de influentul Serghei Narichkin a preluat conducerea unei noi instituții responsabile de afirmarea doxei în materie de istorie, Societatea de Istorie Rusă, din care fac parte, alături de înalți funcționari, reprezentanți ai celor mai prestigioase instituții de învățământ superior, ai muzeelor naționale și ai principalului grup de presă de stat. Misiunea sa este "de a uni țara în jurul valorilor fundamentale ale patriotismului, conștiinței civice și serviciului loial față de stat" și de a lucra la un nou manual. Pentru Vladimir Putin, reales șef al statului după "interludiul Medvedev", "nu este normal să existe șaizeci și cinci de manuale de istorie [...]. Manualele de istorie ar trebui să exprime o singură perspectivă și un punct de vedere oficial".

Timp de doi ani, membrii Societății de Istorie Rusă vor lucra asupra "celor mai controversate puncte ale istoriei rusești" pentru a ajunge la un "standard comun de cultură și istorie în conformitate cu interesele geopolitice ale Rusiei", care va fi introdus, din 2014-2015, în manualele școlare, a căror alegere va fi redusă drastic la câteva unități care prezintă, cu câteva detalii minuscule, o singură interpretare a trecutului.

În decembrie 2012, Vladimir Putin a înființat o altă instituție, Societatea Rusă de Istorie Militară, prezidată de ministrul Culturii, Vladimir Medinski, și însărcinată cu "contracararea inițiativelor menite să denatureze și să discrediteze istoria militară a Rusiei". Punctul culminant al acestei instituții, care este responsabilă de promovarea patriotismului în școli prin organizarea de excursii la marile situri ale "gloriei militare rusești", a avut loc în 2018, când doi dintre istoricii săi au încercat stângaci să propună o "revizuire" a uneia dintre cele mai importante gropi comune din timpul Marii Terori din 1937-1938, Sandormokh, în Karelia.
Consolidarea propagandei de stat la începutul celui de-al treilea mandat al lui Vladimir Putin, în 2012, a fost însoțită de o persecuție tot mai mare a actorilor societății civile și a ONG-urilor, în primul rând a Memorial. În iulie 2012, a fost promulgată legea "Cu privire la organizațiile care acționează ca agenți străini". Aceasta impune ca orice ONG rusesc care primește finanțare străină și care desfășoară "activități politice" ("activități politice" înțelese într-un sens foarte larg - Memorial, un ONG cu scopuri umanitare, dar care se ocupă de "represiuni politice", intră sub incidența acestei legi) să se înregistreze ca "agent străin".

  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCBusiness și pe Google News

Ţi s-a părut interesant acest articol?

Urmărește pagina de Facebook DCBusiness pentru a fi la curent cu cele mai importante ştiri despre evoluţia economiei, modificările fiscale, deciziile privind salariile şi pensiile, precum şi alte analize şi informaţii atât de pe plan intern cât şi extern.