Mai precis, proiectul propune ca părinții care își cresc singuri copiii să nu poată fi obligați să lucreze în ture de noapte, alături de femeile gravide, lăuze și cele care alăptează.

Propunerea legislativă pentru completarea Legii nr. 53/2003 privind Codul Muncii a fost înregistrată recent în dezbatere la Senatul României. 

"Familiile monoparentale sunt compuse dintr-un singur adult care își asumă responsabilitatea de a crește și a îngriji copiii. În aceste familii, adesea părintele se confruntă cu provocări financiare și logistice în încercarea de a-și îndeplini rolul de părinte și de a-și asigura traiul zilnic. Cu toate acestea, luarea unui loc de muncă care presupune ture de noapte poate fi un dezavantaj pentru părinte și copii", se arată în expunerea de motive a proiectului de lege.

Printre motivele pentru care un părinte dintr-o familie monoparentală nu ar trebui obligat să lucreze în ture de noapte se numără siguranța copilului pe timp de noapte, dificultatea de a îmbină programul de lucru cu obligațiile familiale și impactul asupra relației părinte-copil, care poate fi afectată de faptul că părintele nu este disponibil sau nu poate participa la activitățile copilului în mod regulat.

La articolul 128 al Codului Muncii, la ora actuală se spune că:

(1) Tinerii care nu au împlinit vârstă de 18 ani nu pot presta muncă de noapte.

(2) Femeile gravide, lauzele și cele care alăptează nu pot fi obligate să presteze muncă de noapte.

Propunerea de modificare a articolului menționat 

(1) Tinerii care nu au împlinit vârstă de 18 ani nu pot presta muncă de noapte.

(2) Reprezentantul familiei monoparentale, femeile gravide, lauzele și cele care alăptează nu pot fi obligați să presteze muncă de noapte.

Beneficii pentru salariați ce nu-i costă nimic pe angajatori

Statisticile arată că angajații au unele necesități care nu presupun nicio cheltuială pentru angajator.

Astfel, destul de frecvent, cei activi în câmpul muncii se plâng de o mare problemă: lipsa timpului liber, notează Avocatnet. Cum pot angajatorii să ajute aici? Prin două măsuri care sunt nu doar permise de Codul muncii, dar încurajate de tendințele actuale în materie de resurse umane: oferirea unui număr mai mare de zile de concediu de odihnă sau săptămâna de lucru de patru zile. 

Săptămâna de lucru redusă

Chiar dacă s-a vorbit destul de mult despre legiferarea și apoi încurajarea angajatorilor să treacă la săptămâna de lucru de patru zile, prevederile Codului muncii permit deja demult angajatorilor să treacă de la săptămâna de lucru de cinci zile la săptămâna de lucru de patru zile. 

„Repartizarea timpului de muncă în cadrul săptămânii este, de regulă, uniformă, de 8 ore pe zi timp de 5 zile, cu două zile de repaus. În funcție de specificul unității sau al muncii prestate, se poate opta și pentru o repartizare inegală a timpului de muncă, cu respectarea duratei normale a timpului de muncă de 40 de ore pe săptămână”, se arată în Codul muncii. Asta poate însemna și opt ore cinci zile pe săptămână, dar și zece ore timp de patru zile pe săptămână. 

„Modul concret de stabilire a programului de lucru inegal în cadrul săptămânii de lucru de 40 de ore, precum și în cadrul săptămânii de lucru comprimate va fi negociat prin contractul colectiv de muncă la nivelul angajatorului sau, în absența acestuia, va fi prevăzut în regulamentul intern. Programul de lucru inegal poate funcționa numai dacă este specificat expres în contractul individual de muncă”, scrie în Codul muncii. Citește mai mult AICI

  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCBusiness și pe Google News

Ţi s-a părut interesant acest articol?

Urmărește pagina de Facebook DCBusiness pentru a fi la curent cu cele mai importante ştiri despre evoluţia economiei, modificările fiscale, deciziile privind salariile şi pensiile, precum şi alte analize şi informaţii atât de pe plan intern cât şi extern.