Ucraina și Republica Moldova fac luni un pas decisiv spre aderarea la Uniunea Europeană, odată cu lansarea primei etape substanțiale a negocierilor de aderare. Momentul are o semnificație politică majoră pentru cele două foste republici sovietice, mai ales în contextul războiului declanșat de Rusia împotriva Ucrainei și al presiunilor tot mai mari exercitate de Moscova în regiune.
Negocierile sunt lansate luni, la Luxemburg, de înalți oficiali ai Uniunii Europene și de miniștri din Ucraina și Republica Moldova. Este vorba despre deschiderea primului cluster de negociere, adică pachetul de capitole din acquis-ul european referitor la statul de drept, democrație, funcționarea instituțiilor și garanțiile fundamentale ale unui sistem european.
Pentru Kiev și Chișinău, acest moment marchează trecerea de la decizia politică simbolică la un proces concret, tehnic și instituțional. Ucraina și Republica Moldova au primit rapid statutul de țări candidate în 2022, după ce au depus cererile de aderare la doar câteva zile de la invazia pe scară largă a Rusiei în Ucraina. Deși Uniunea Europeană a decis simbolic, în iunie 2024, să deschidă negocierile, procesul substanțial a fost blocat până acum de opoziția guvernului ungar condus de Viktor Orban.
Schimbarea politică de la Budapesta a modificat însă datele problemei. Alegerea unui nou guvern ungar, în aprilie, a permis statelor membre ale Uniunii Europene să ajungă vinerea trecută la un acord unanim pentru deschiderea primului cluster. Odată pornită această etapă, pot fi deschise ulterior negocieri și pe alte domenii importante, precum piața unică, mediul, politica economică și politica socială.
Liderii europeni Ursula von der Leyen și Antonio Costa au transmis, într-o declarație comună, că salută „determinarea, curajul și munca grea” arătate de cele două țări în avansarea reformelor, chiar și în fața unor provocări imense.
Mesajul Bruxelles-ului este unul clar: extinderea Uniunii Europene nu mai este tratată doar ca un proces birocratic, ci ca o alegere strategică. În cazul Ucrainei, miza este legată direct de securitatea continentului, de rezistența în fața agresiunii ruse și de capacitatea Europei de a integra un stat aflat în război, dar care a făcut din aderarea la UE unul dintre obiectivele sale fundamentale.
Președintele ucrainean Volodimir Zelenski a salutat deschiderea primului cluster și a spus că momentul reprezintă un sprijin politic și moral esențial: „Ucraina face ceea ce este necesar și este important ca UE să își țină, de asemenea, cuvântul. Deschiderea primului cluster este un sprijin politic și moral semnificativ pentru statul nostru și pentru poporul nostru”.
Pentru Republica Moldova, deschiderea negocierilor are o valoare la fel de importantă. Chișinăul se află într-un proces accelerat de apropiere de Uniunea Europeană, în paralel cu presiunile politice, economice și informaționale venite dinspre Rusia. Intrarea în faza concretă a negocierilor confirmă că parcursul european al Republicii Moldova este tratat de Bruxelles împreună cu cel al Ucrainei, nu ca un dosar secundar.
Deschiderea negocierilor nu înseamnă aderare rapidă. Pentru a deveni membru al Uniunii Europene, un stat trebuie să adopte mii de legi, norme și decizii europene, să le pună în aplicare și să demonstreze că instituțiile pot funcționa după regulile comunitare. La final, aderarea trebuie aprobată în unanimitate de toate statele membre.
Heather Grabbe, fost consilier al Comisiei Europene pe tema extinderii și senior fellow la think tank-ul Bruegel, spune că deschiderea primului cluster are o importanță reală: „Este începutul procesului de obținere a unui acord pentru aderare. Deci este foarte semnificativ”.
Ea avertizează însă că momentul va funcționa și ca un test de realitate pentru Ucraina. Adoptarea, implementarea și aplicarea legislației europene pe teritoriul ucrainean nu pot fi scurtcircuitate. Procesul va dura și va avea costuri administrative importante.
Aceasta este una dintre marile provocări pentru Kiev. Ucraina trebuie să deruleze reforme complexe în timp ce se apără de Rusia, își menține economia în funcțiune și gestionează efectele sociale, militare și bugetare ale războiului.
Oficialii europeni au lăudat eforturile de reformă ale Ucrainei și Republicii Moldova. În cazul Ucrainei, anchetele anticorupție și arestările la nivel înalt sunt interpretate la Bruxelles ca semne că autoritățile tratează cu seriozitate dosarele de corupție.
Un exemplu menționat este cel al lui Andrii Iermak, șeful de cabinet al lui Zelenski, desemnat suspect într-o amplă investigație de corupție luna trecută. Iermak a negat toate acuzațiile.
Totuși, aprecierile europene sunt însoțite de nemulțumiri legate de ritmul reformelor. Potrivit oficialilor UE, Ucraina a finalizat doar 15% dintre reformele incluse într-un plan în 10 puncte convenit în decembrie între comisarul european pentru extindere, Marta Kos, și vicepremierul ucrainean Taras Kachka.
Planul include măsuri pentru consolidarea independenței agențiilor anticorupție Nabu și Sapo, adoptarea unei strategii anticorupție și reforme privind modul de numire a judecătorilor și procurorilor. Aceste domenii sunt esențiale pentru credibilitatea parcursului european al Ucrainei, deoarece statul de drept și lupta împotriva corupției reprezintă filtre decisive în procesul de aderare.
Oficialii europeni consideră că, dacă există suficientă voință politică, Ucraina ar putea finaliza discuțiile tehnice în aproximativ patru ani. Chiar și așa, aderarea propriu-zisă rămâne o decizie politică. La finalul procesului, toate statele membre trebuie să spună „da”, iar orice guvern național poate bloca sau întârzia dosarul.
Aceasta este una dintre vulnerabilitățile procesului. Experiența blocajului creat de Ungaria arată că decizia de extindere nu depinde doar de performanțele tehnice ale țării candidate, ci și de calculele politice ale statelor membre.
În același timp, există discuții despre formule intermediare. Cancelarul german Friedrich Merz a propus ideea unei „aderări asociate” pentru Ucraina, care ar presupune reprezentare în instituțiile europene, dar fără drept de vot, ca etapă înainte de aderarea deplină. Propunerea nu a fost bine primită în alte capitale europene, însă ideea unei integrări treptate câștigă teren în practică. Ucraina și alte țări candidate participă deja la unele politici europene, ceea ce arată că integrarea poate începe înaintea aderării formale.
Heather Grabbe susține că Uniunea Europeană ar trebui să adopte o abordare centrată pe securitate în cazul Ucrainei. În opinia sa, integrarea Kievului în politica de securitate și apărare a UE ar putea avansa mai rapid, deoarece legislația europeană în acest domeniu este mai puțin încărcată decât în alte sectoare.
Argumentul este unul strategic. Ucraina este, în acest moment, cel mai important actor militar de pe continent, cu trupe testate în luptă și cu o experiență unică în războiul modern, dominat de drone, sisteme de apărare aeriană, război electronic și adaptare tehnologică rapidă.
Grabbe avertizează că cel mai rău scenariu pentru securitatea europeană ar fi ca un viitor guvern ucrainean să devină eurosceptic din cauza dezamăgirii față de ritmul integrării. Ea spune că Ucraina nu se va orienta spre Rusia, dar dacă ar deveni deziluzionată de Uniunea Europeană, consecințele ar fi grave pentru securitatea continentului.
„UE are nevoie de Ucraina cel puțin la fel de mult pe cât Ucraina are nevoie de UE pentru a ne asigura securitatea viitoare”, a spus Grabbe.
Deschiderea primului cluster de negociere este un moment istoric pentru Ucraina și Republica Moldova, dar și începutul unei etape dificile. Cele două țări trebuie să demonstreze că pot reforma instituții, pot aplica legislația europeană și pot consolida statul de drept într-un context regional marcat de război, presiuni rusești și instabilitate.
Pentru Bruxelles, extinderea devine tot mai mult o chestiune de securitate, nu doar de integrare economică. Pentru Kiev și Chișinău, negocierile de aderare sunt o confirmare politică a direcției europene, dar și o obligație de a livra reforme concrete.
Luni începe, așadar, nu doar o rundă tehnică de negocieri, ci o etapă care poate redesena arhitectura politică și de securitate a Europei de Est.
