Proiectul de 345 de milioane de lei, care trebuia să devină cea mai modernă centrală pe gaz din România, este din nou suspendat. Romgaz a reziliat contractul cu compania spaniolă Duro Felguera, invocând neîndeplinirea obligațiilor contractuale.

Contractul reziliat din cauza întârzierilor

Romgaz a anunțat, luni, 13 octombrie 2025, printr-un raport transmis Bursei de Valori București, că a reziliat contractul de proiectare și execuție pentru centrala termoelectrică de la Iernut, semnat cu Duro Felguera în aprilie 2023. Decizia vine în urma nerespectării termenelor de execuție și a obligațiilor asumate de antreprenorul spaniol.

„Începând cu data de 13.10.2025, Contractul nr. 40928/03.04.2023, având ca obiect Finalizarea lucrărilor și punerea în funcțiune a obiectivului de investiții Dezvoltarea CTE Iernut prin construcția unei centrale termoelectrice noi cu ciclu combinat cu turbine cu gaze, a încetat prin reziliere, ca urmare a nerespectării de către executant a obligațiilor contractuale”, se arată în raportul transmis BVB.

Romgaz precizează că a notificat compania spaniolă încă din 11 septembrie și a început formalitățile pentru executarea garanțiilor de bună execuție, în valoare de 17,5 milioane de euro. Contractul reziliat avea o valoare totală de 344,9 milioane lei (fără TVA) și viza finalizarea lucrărilor începute în urmă cu aproape un deceniu.

Aceasta este a doua reziliere a unui contract pentru centrala de la Iernut. În iunie 2021, Romgaz întrerupsese colaborarea cu aceeași companie, Duro Felguera, și cu partenerul acesteia, Romelectro, pe motiv de nefinalizare la termen a lucrărilor inițiale începute în 2016.

Citește și: Diferențe uriașe de preț la energie între România și Vestul Europei

Proiectul care trebuia să salveze echilibrul energetic al României

Centrala de la Iernut ar fi una dintre investițiile strategice în energie, menită să compenseze dispariția treptată a capacităților pe cărbune și să asigure echilibrarea sistemului energetic național. Noua unitate, cu o capacitate instalată de 430 MW, urma să fie cea mai modernă centrală pe gaze din țară, funcționând în ciclu combinat, cu un randament net de peste 56% și emisii reduse de dioxid de carbon.

Centrala este amplasată într-o zonă cheie, în centrul țării, acolo unde se întâlnesc principalele linii de transport al energiei electrice și conductele magistrale de gaze. Proiectul ar fi trebuit să contribuie la stabilitatea rețelei din Transilvania, oferind servicii tehnologice de sistem și participând la piața de echilibrare.

Însă, după aproape zece ani, Iernutul a rămas un șantier blocat, în ciuda faptului că Romgaz a finanțat integral lucrările din surse proprii, fără fonduri europene. Întârzierile repetate, lipsa de performanță a antreprenorilor și birocrația excesivă au transformat una dintre cele mai ambițioase investiții energetice într-un simbol al neputinței instituționale.

Citește și: Ivan rupe contractul de la Iernut. România, prinsă între birocrație și facturi uriașe - Analiză

Pierderi economice și presiune pe sistemul energetic

Întârzierea proiectului are efecte directe asupra sistemului energetic național. În lipsa centralei de 430 MW, România continuă să importe energie în perioadele de vârf, mai ales iarna, când producția din surse regenerabile scade. Potrivit datelor operatorului de sistem, în 2024 România a fost importator net de energie în peste 160 de zile din an — o situație care ar fi putut fi parțial corectată prin punerea în funcțiune a Iernutului.

Din punct de vedere economic, Romgaz pierde venituri potențiale de sute de milioane de lei anual din energia care ar fi fost produsă și vândută în rețea. Executarea garanțiilor de 17,5 milioane de euro de la Duro Felguera acoperă doar o mică parte din costurile generate de blocaj: deprecierea echipamentelor, costurile de conservare și pierderile de oportunitate.

În plus, rezilierea afectează imaginea companiei în fața investitorilor și ridică semne de întrebare privind capacitatea Romgaz de a gestiona proiecte complexe de infrastructură, într-o perioadă în care compania este implicată și în alte investiții majore, precum Neptun Deep sau dezvoltarea depozitelor de gaze.

Citește și: Ministerul Energiei promite facturi mai mici și investiții uriașe în energie

Iernutul anilor ’60 și visul noii centrale

Centrala de la Iernut are o istorie bogată, fiind construită în anii ’60, când România își extindea rapid rețeaua de producție și transport al energiei. Alimentată cu gaze naturale din zăcămintele locale, vechea centrală a fost una dintre cele mai importante din Transilvania, asigurând stabilitatea rețelei regionale și contribuind la dezvoltarea industrială a zonei.

După 50 de ani de funcționare, instalațiile au devenit însă ineficiente și costisitoare. Randamentul scăzut, consumul ridicat de combustibil și emisiile mari de noxe au determinat Romgaz să demareze, în 2016, un proiect de reconstrucție completă — o centrală în ciclu combinat cu patru turbine pe gaz și două pe abur, capabilă să atingă un randament de peste 56% și să reducă emisiile de CO₂ cu aproape 40% față de vechile unități.

Noua centrală ar fi trebuit să fie finalizată la începutul anului 2020. După două rezilieri succesive și aproape un deceniu de lucrări întârziate, termenul realist de finalizare s-a împins deja spre orizontul anului 2027, dacă un nou constructor va fi selectat în cursul anului viitor.

Citește și: Burduja: „Am salvat Iernutul!” Ultimele teste, cheia punerii în funcțiune

Riscul ca proiectul să devină irelevant

Pe lângă pierderile financiare, blocajul de la Iernut riscă să transforme proiectul într-un activ depășit înainte de a fi finalizat. În contextul politicilor europene de decarbonizare, centralele pe gaz vor fi permise doar dacă pot fi adaptate pentru utilizarea hidrogenului sau dacă integrează tehnologii de captare a carbonului.

Astfel, orice nouă întârziere poate compromite viabilitatea economică a investiției, iar Romgaz ar putea fi obligată să actualizeze proiectul tehnologic pentru a-l alinia la cerințele „taxonomiei verzi” europene.

În același timp, lipsa acestei capacități moderne menține România vulnerabilă pe piața de energie electrică, unde dependența de importuri și dezechilibrele de sistem pot genera prețuri ridicate și fluctuații semnificative.

Citește și: Centrala pe gaz de la Iernut, aproape de finalizare. Burduja: Doar 3% ne mai desparte de punerea în funcţiune

O lecție despre investițiile publice în energie

Cazul Iernut ilustrează limitele sistemului românesc de administrare a investițiilor publice strategice: birocrație, lipsă de coordonare între instituții, selecții contestate și lipsa unei responsabilități contractuale ferme.

Pentru Romgaz, finalizarea centralei Iernut nu mai este doar o chestiune tehnică, ci una de încredere — atât față de investitorii de pe Bursa de Valori București, cât și față de partenerii internaționali.

După aproape un deceniu de întârzieri și două rezilieri succesive, centrala care trebuia să aducă eficiență și stabilitate sistemului energetic românesc a devenit un simbol al blocajelor administrative și al vulnerabilităților investițiilor strategice.

Romgaz are acum o misiune clară: să decidă rapid dacă lansează o nouă licitație internațională sau dacă restructurează complet proiectul. În caz contrar, CTE Iernut riscă să rămână, încă mulți ani, doar un șantier al promisiunilor neterminate.

  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCBusiness și pe Google News

Ţi s-a părut interesant acest articol?

Urmărește pagina de Facebook DCBusiness pentru a fi la curent cu cele mai importante ştiri despre evoluţia economiei, modificările fiscale, deciziile privind salariile şi pensiile, precum şi alte analize şi informaţii atât de pe plan intern cât şi extern.