Siguranța și stabilitatea locului de muncă, principala prioritate a salariaţilor din România
27 Februarie 2026
Legea nr. 77/2016 privind darea în plată în vederea stingerii obligaţiilor asumate prin credite stabilește că dreptul "de a cere instanţei să constate stingerea datoriilor izvorâte din contractele de credit aparţine şi consumatorului care a fost supus unei executări silite a imobilului ipotecat, indiferent de titularul creanţei, de stadiul în care se află ori de forma executării silite care se continuă contra debitorului".
Acest lucru a fost întărit și prin decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție care a stabilit că: ”un datornic ce se află în procedura executării silite va putea solicita oricând, inclusiv după ce imobilul a fost înstrăinat, stingerea datoriilor la bancă, iar instanța va trebui să verifice dacă există condițiile privind impreviziunea.”
Citește și: Darea în plată, varianta pentru leasing
În motivația ÎCCJ se spune că, "Datoriile rezultate din contractul de credit sunt considerate stinse, chiar dacă bunul imobil aferent garanției a fost vândut la un preț mai mic decât valoarea datoriei debitorului către instituția de credit. Practic, legiuitorul a apreciat, în contextul impreviziunii, că sumele de bani plătite în mod voluntar în executarea contractului, cele obținute din adjudecarea bunului, indiferent de data la care aceasta a avut loc, precum și, după caz, de sumele rezultate din urmărirea silită a altor bunuri ale debitorului până la data formulării notificării acoperă valoarea datoriilor aferente contractului de credit".
Impreviziunea a fost definită clar în forma legii aprobate de Senat astfel că, printre altele, impreviziune este considerată și executarea silită.
Hotărârea ÎCCJ a fost publicată în Monitorul Oficial, marți și de aplică deja.
