Studiul Harvard Study of Adult Development, condus de profesorii Robert Waldinger și Marc Schulz, a studiat aceleași 700 de persoane și familiile lor de-a lungul timpului pentru a determina ce îi face pe oameni să fie fericiți. Ei au pus mii de întrebări calitative, precum și au luat sute de măsurători cantitative ale sănătății, de la scanări ale creierului la analize de sânge.

În anii 1930, participanții au fost aleși fie dintre studenții de sex masculin de la Harvard, fie dintr-un grup de băieți dintr-o suburbie cu venituri mici din Boston. La fiecare cinci ani, aceștia au furnizat informații medicale și la fiecare doi ani, au răspuns la întrebări detaliate. Soțiile și copiii lor s-au alăturat mai târziu studiului, care a urmărit acest grup prin muncă, căsătorie, divorț și chiar prin moarte 25 de participanți și-au lăsat creierele pentru studiu după ce au murit.

Waldinger este cel de-al patrulea director al proiectului de-a lungul vieții acestuia. El spune că "am învățat că oamenii cred că fericirea este ceva ce pot obține - dacă își cumpără o casă, sunt promovați sau slăbesc suficient, atunci fericirea va urma. Ne comportăm ca și cum ar fi o destinație la care vom ajunge dacă bifăm căsuțele potrivite, dar datele arată foarte clar că acest lucru nu este pur și simplu adevărat. Și acesta este un lucru bun, deoarece mulțumirea nu mai este ceva inaccesibil, ci eminamente realizabil pentru noi toți."

Se pare că nu banii îi fac pe oameni fericiți, nici poziția sau rangul tău. Relațiile și legăturile pe care le creați sunt cele care îi fac pe cei mai mulțumiți oameni. Fie că acestea sunt sub formă de prietenii, cluburi de lectură, legături romantice, grupuri bisericești, parteneri sportivi sau colegi de muncă, persoanele cu cele mai puternice legături și conexiuni sociale la 50 de ani, erau în cea mai bună formă la 80 de ani, potrivit Forbes.

Google, nou pas înainte către viitorul computer cuantic

Oamenii de ştiinţă de la Google au anunţat un nou pas înainte către viitorul computer cuantic, cu un experiment ce reduce în mod semnificativ rata de eroare, un obstacol major pe drumul spre "Sfântul Graal" al informaticii, conform unui studiu publicat miercuri în Nature, transmite AFP.

Computerul cuantic universal va transforma radical sistemele informatice, cu puteri de calcul uriaşe, incomparabile cu cele ale calculatoarelor convenţionale.

Însă, acest computer revoluţionar, pe care informaticienii îl consideră un "Graal", nu va fi posibil prea curând, fiind necesară depăşirea a numeroase obstacole tehnologice, cu precădere o rată de eroare mult prea mare pentru a putea fi dezvoltate aplicaţii fiabile.

Un experiment realizat de departamentul de cercetare Google Quantum AI a demonstrat că poate fi îmbunătăţită în mod semnificativ corectarea erorilor, ceea ce îi permite gigantului digital să îşi mute pionii în cursa către computerul cuantic.

Procesoarele cuantice supraconductoare, precum cele de la Google sau ale rivalului IBM, exploatează proprietăţile uimitoare ale fizicii cuantice care guvernează lumea la scară infinitezimală. Ele utilizează biţi cuantici numiţi qubiţi. Aceştia sunt cărămizi de bază ale informaticii cuantice cu o infinitate de stări posibile ce se pot suprapune (0 şi 1 în acelaşi timp) şi se pot intrica - în timp ce biţii computerelor clasice au doar două stări posibile (0 sau 1).

  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCBusiness și pe Google News