Paradoxul energiei în România: Țară cu resurse ieftine și facturi uriașe

"România trăiește astăzi unul dintre cele mai absurde paradoxuri economice din Europa. O țară cu hidroenergie ieftină, energie nucleară stabilă, gaze interne și regenerabile în expansiune a ajuns să aibă una dintre cele mai apăsătoare facturi la energie raportate la puterea de cumpărare. 

Explicația oficială este repetată obsesiv: 'criza energetică', 'războiul', 'piețele europene', 'volatilitatea'. Toate sunt reale. Dar toate sunt și insuficiente explicații și doar propagandă de ”prostit” populația.

Pentru că alte state au trecut prin aceeași criză fără să transforme energia într-o sursă permanentă de tensiune economică și socială. România însă a făcut exact asta.

Citiţi şi: RO e-Factura se simplifică. Amendamentul a fost adoptat de comisia de specialitate a Camerei Deputaților

Problema nu mai este strict costul producerii energiei. Problema este costul sistemului energetic în sine, un mecanism care adaugă risc, ineficiență, distorsiuni și cost administrativ la fiecare verigă dintre producător și consumator. 

Dacă România ar funcționa ca o piață energetică normală - concurențială, predictibilă și coerent reglementată - factura finală ar fi cu 25–45% mai mică. Nu puțin mai mică. Ci radical mai mică", susţine Dumitru Chisăliţă, preşedintele Asociaţiei Energia Inteligentă.

România produce relativ ieftin și vinde relativ scump

Aici apare cea mai mare contradicție economică.

România are:

• hidroenergie cu cost redus;
• nuclear printre cele mai ieftine surse stabile;
• gaze interne;
• regenerabile cu cost marginal aproape zero după amortizare. 

Teoretic, toate acestea ar trebui să facă din România una dintre cele mai competitive piețe energetice din regiune, subliniază Dumitru Chisăliţă.

În practică însă, consumatorul final plătește:

• volatilitate regională;
• mecanismul marginalist european;
• lipsa contractelor stabile;
• lichiditate redusă;
• risc regulatoriu;
• concentrare de piață. 

Acesta este paradoxul românesc, o țară cu energie relativ ieftină la sursă produce o factură relativ scumpă la consumator. 

România nu mai are nici piață liberă autentică, nici sistem reglementat coerent

După 2022, piața energetică românească a intrat într-un ciclu aproape permanent de:

• plafonări;
• compensări;
• suprataxări;
• contribuții speciale;
• intervenții administrative;
• modificări legislative succesive. 

Fiecare măsură a fost prezentată ca protecție pentru consumator. Dar piețele energetice au o regulă simplă, orice risc introdus artificial se transformă, mai devreme sau mai târziu, în cost. Adevărata problemă nu este că statul a intervenit. Problema este că a intervenit permanent, imprevizibil și contradictoriu. România nu mai are nici piață liberă autentică, nici sistem reglementat coerent. Are un hibrid care socializează costurile și privatizează volatilitatea, explică expertul în energie.

Adevărata problemă a facturii mari la energie este că anumite blocaje au devenit convenabile

Poate cea mai toxică zonă este cea a blocajelor cronice:

• proiecte întârziate;
• investiții amânate;
• capacități insuficiente;
• interconectări limitate;
• birocrație excesivă. 

Unele sunt efectul incapacității administrative. Dar altele au devenit atât de profitabile încât sistemul aproape că nu mai are interesul să le rezolve.

Pentru că:

• deficitul de capacitate menține prețurile ridicate;
• congestiile creează rente regionale;
• lipsa concurenței stabilizează marjele mari. 

Aici este adevărata dramă a pieței energetice românești, nu doar că sistemul este ineficient,
ci că anumite forme de ineficiență au devenit profitabile pentru ”băieții deștepți”. Iar atunci când un sistem începe să câștige bani din propriile blocaje, reforma devine nu doar dificilă, ci contrară intereselor celor care controlează jocul, concluzionează Dumitru Chisăliţă.