Dumitru Chisăliță prezintă Planul energetic pentru România 2030. AEI estimează un deficit de până la 3.000 MW

România ar putea avea tot mai multă putere instalată și, în același timp, să depindă de importuri atunci când consumul este mare, iar producția internă scade. Este avertismentul lansat de Dumitru Chisăliță, președintele Asociației Energia Inteligentă (AEI), într-un plan energetic prezentat joi, 24 septembrie. Documentul propune zece direcții de intervenție și ținte pentru perioada 2027-2030, de la finalizarea centralelor întârziate până la modernizarea rețelelor și schimbarea modului în care sunt protejați consumatorii.

Într-un scenariu care combină seceta, producția redusă a centralelor eoliene și fotovoltaice, indisponibilitatea unor capacități nucleare și posibilități limitate de import, AEI estimează un deficit instantaneu de 1.500-3.000 MW. Importurile ar putea acoperi atunci 20-35% din consum, potrivit studiului. Aceste cifre descriu un scenariu de risc calculat de autorii planului, nu un deficit permanent al sistemului.

„România nu traversează în primul rând o criză de resurse, ci una de sincronizare, execuție și guvernanță”, afirmă Chisăliță. În opinia sa, problema este ordinea în care sunt luate deciziile: capacități existente sunt retrase înainte ca noile centrale să poată produce, în timp ce investițiile în regenerabile avansează mai repede decât rețelele și stocarea necesare integrării lor.

„Închidere numai după înlocuire”

Prima regulă propusă de AEI este ca nicio capacitate necesară siguranței alimentării să nu fie retrasă definitiv până când înlocuitorul ei nu a fost construit, racordat, testat și pus în funcțiune comercială. Un contract semnat sau o centrală trecută în planurile de investiții nu poate acoperi consumul într-o oră de vârf.

Studiul indică proiectele de la Iernut, de aproximativ 430 MW, Mintia, de până la 1.700 MW, Turceni, de aproximativ 475 MW, și Ișalnița, de aproximativ 850 MW. Lor li s-ar adăuga cel puțin 500 MW din hidrocentrale considerate viabile și aflate în stadii avansate. AEI propune și păstrarea temporară a 1.500-2.500 MW din capacitățile existente, în funcție de necesarul sistemului, ca rezervă strategică sau pentru funcționare sezonieră.

„România închide capacități existente pe baza unor calendare administrative ferme, dar construiește înlocuitorii după calendare comerciale și investiționale incerte”, arată documentul. Autorii cer ca lista proiectelor prioritare să fie stabilită până la 31 martie 2027, iar regula de retragere și mecanismul de remunerare a capacităților să fie pregătite până la 30 iunie 2027.

Ținta propusă pentru sfârșitul lui 2030 este de 3.500-4.500 MW de putere controlabilă nouă, modernizată sau ferm contractată. AEI estimează pentru această componentă un necesar de investiții de 5-7 miliarde de euro. Menținerea unei rezerve de aproximativ 2.000 MW ar necesita, separat, între 100 și 200 de milioane de euro anual, potrivit planului.

De ce mai mulți MW instalați nu înseamnă automat energie disponibilă

AEI atrage atenția asupra diferenței dintre puterea instalată și energia care poate fi livrată într-un anumit moment. Hidrocentralele depind de disponibilitatea apei, producția eoliană și solară de vreme, iar centralele convenționale și nucleare pot avea perioade de mentenanță sau alte limitări tehnice.

Studiul arată că, în ianuarie 2026, consumul a urcat la aproximativ 9.119 MW, iar importurile au acoperit în anumite intervale circa 23% din necesar. Pe timpul verii, în unele ore de seară și de noapte, ponderea importurilor ar fi ajuns la aproximativ 31%, conform datelor prezentate de asociație.

Chisăliță observă că noile investiții au fost concentrate în capacități a căror producție variază în funcție de condițiile meteorologice. În consecință, extinderea producției regenerabile trebuie însoțită de centrale flexibile, stocare, rețele capabile să preia energia și consum care poate fi mutat în afara orelor de vârf.

Bateriile contează, dar și durata pentru care pot furniza energie

Pentru stocare, planul stabilește o țintă de 4.000-5.000 MW putere și 15-20 GWh energie utilizabilă până în 2030. Diferența dintre cele două unități este esențială: MW arată câtă putere poate livra o instalație la un moment dat, iar MWh arată câtă energie poate furniza înainte să se descarce.

AEI propune un amestec de baterii, hidrocentrale cu acumulare prin pompaj, stocare termică și alte soluții pentru perioade mai lungi. Cel puțin un sfert din capacitate ar trebui să poată furniza energie mai mult de patru ore. Planul mai prevede 500-1.000 MW de pompaj hidro și 1.000 MW de consum industrial sau comercial care să poată fi redus ori deplasat din orele de vârf.

„Bateriile sunt necesare, dar insuficiente”, este concluzia studiului. Investițiile estimate pentru întregul program de stocare și flexibilitate sunt de 4-6,5 miliarde de euro.

Gazele din Marea Neagră și centralele nucleare

O altă propunere este folosirea unei părți din gazele produse în România pentru centrale electrice flexibile, industrie, îngrășăminte, petrochimie și termoficare. AEI nu cere blocarea exporturilor, ci contracte transparente pe termen mai lung și investiții care să permită valorificarea internă a resursei. Ținta formulată în plan este utilizarea productivă, în România, a 2-3 miliarde de metri cubi de gaze anual până în 2030.

„Obiectivul nu este consumarea integrală a gazelor în România, ci evitarea situației în care exportăm materie primă și importăm energie scumpă, îngrășăminte, produse industriale și vulnerabilitate”, susține Chisăliță.

În domeniul nuclear, planul tratează diferit Unitățile 3 și 4 de la Cernavodă și proiectul reactoarelor modulare mici, SMR. Pentru Unitățile 3 și 4, AEI propune adoptarea deciziei finale de investiție până la sfârșitul lui 2027 și atingerea unui progres fizic de minimum 30% până la 31 decembrie 2030. Costul total estimativ indicat în document este de 7-9 miliarde de euro.

Pentru SMR, asociația cere ca o eventuală decizie de construire să depindă de maturitatea tehnologiei, costul complet, finanțare, autorizare și prețul estimat al energiei. Documentul prevede o decizie explicită de construire, redimensionare sau amânare, după aceste evaluări.

Rețelele și facturile: unde se vede costul întârzierilor

Planul avertizează că noi centrale și parcuri regenerabile nu își ating potențialul dacă rețelele nu pot prelua și transporta energia. AEI propune planificarea împreună a producției, consumului, stocării, transportului, distribuției și termoficării. Țintele includ o capacitate suplimentară de racordare de 5.000 MW și contorizarea inteligentă a 80% dintre consumatori până în 2030.

Aceasta este cea mai costisitoare componentă a planului: 12-17 miliarde de euro pentru rețelele electrice, digitalizare, infrastructura de gaze și termoficare. Autorii susțin că investițiile trebuie evaluate și după gradul în care vor fi folosite, deoarece costul infrastructurii subutilizate poate ajunge în tarifele plătite de consumatori.

Pentru gospodării, AEI propune înlocuirea plafonărilor generalizate cu ajutor direcționat către cei vulnerabili, acordat pentru consumul esențial, și cu lucrări care reduc permanent consumul locuințelor. Ținta este eficientizarea a 500.000 de locuințe vulnerabile până în 2030. Pentru industrie, planul cere contracte predictibile de electricitate și gaze, pe perioade de 3-10 ani.

Zece direcții, un necesar brut de până la 67,9 miliarde de euro

Documentul mai propune selecții competitive pentru conducerile companiilor energetice, responsabili nominali pentru proiectele strategice, planificarea infrastructurii în fiecare localitate și creșterea ponderii consumului acoperit prin contracte pe termen mediu și lung. O ultimă direcție vizează fiscalitatea: AEI propune un cadru fiscal energetic mai stabil și eliminarea taxelor pe care le consideră suprapuse.

Însumate, estimările din cele zece direcții dau un necesar brut și orientativ de 47,3-67,9 miliarde de euro. Studiul precizează că există suprapuneri între investițiile în rețele, infrastructură locală, eficiență și protecția consumatorilor. Prin urmare, intervalul nu reprezintă suma finală care ar trebui cheltuită și nici un angajament de finanțare deja asumat de stat.

Chisăliță cere ca progresul să fie măsurat prin proiecte puse în funcțiune și prin efectul lor asupra sistemului, nu prin valoarea finanțărilor anunțate. „Adevărata miză pentru 2030 este trecerea de la energia promisă la energia disponibilă, de la resursa extrasă la valoarea creată în România și de la proiectele anunțate la investițiile care funcționează”, afirmă președintele AEI.

Vezi documentul complet AICI