Metanul este o bombă climatică. De mai bine de două decenii, acest gaz natural are o putere de încălzire de 84 de ori mai mare decât dioxidul de carbon (CO2). De aceea, Banca Mondială, alături de Uniunea Europeană și alte autorități de reglementare, au folosit de ani de zile sateliții pentru a urmări emisiile de metan și scurgerile de la instalațiile de petrol și gaze. Dar, potrivit unei investigații a ziarului britanic „The Guardian”, realizată împreună cu ONG-ul american Earthworks, producătorii din sector investesc acum în sisteme care îi împiedică pe oamenii de știință să detecteze cu exactitate emisiile acestor întreprinderi.

Concret, respectivele companii au mai multe opțiuni când extrag petrol: eliberează metanul în aer liber, îl ard sau îl revând. Captarea gazelor naturale îi costă mai mult decât ar putea câștiga vânzându-l, așa că producătorii din sector folosesc așa-numitele torțe, conducte lungi prin care scapă flăcări și ard excesul de gaz.

Invizibil pentru sateliți

Această activitate fără interes industrial este foarte poluantă și autoritățile de reglementare cer acestor companii să găsească modalități de captare a gazului în loc să-l ardă sau să-l evacueze. La COP21 de la Paris, în 2015, Banca Mondială a lansat inițiativa Zero Routine Flaring 2030 pentru a eradica arderea inutilă. UE a deschis, de asemenea, vânătoarea de metan în 2023 și a anunțat un plan pentru eliminarea treptată a arderii de rutină până în 2027, cu excepția anumitor cazuri foarte specifice.

Dar, de la aceste inițiative, „camere de ardere închise” au început să apară chiar în țările care au promis că vor pune capăt acestei practici, inclusiv în Statele Unite, Regatul Unit, Germania și Norvegia. Aceste sisteme funcționează în același mod ca niște torțe convenționale și generează la fel de mult gaz cu efect de seră, cu excepția faptului că flăcările care au scăpat anterior în aer sunt blocate în conducte și, prin urmare, invizibile pentru sateliți.

The Guardian prezintă exemplul unui sit din Colorado (centrul Statelor Unite) unde ONG Earthworks a înregistrat - folosind o cameră termică - imagini care arată flăcările din interiorul conductei. Luat la întrebări, proprietarul sitului, Fulcrum Energy Capital Funds, a declarat ziarului britanic că a eliminat arderea la instalațiile sale.

O tehnologie prezentă în Europa

Această tehnologie a ajuns și în Europa, dovadă fiind imaginile din satelit care arată flăcări închise în instalațiile Ineos din Grangemouth, Scoția, în rafinăria Ineos Rafnes din Norvegia sau chiar în Germania, în instalații aparținând producătorului de oțel ArcelorMittal. 

Eric Kort, profesor asociat la Universitatea din Michigan, a explicat pentru The Guardian că baza de date prin satelit este „cel mai bun și mai consistent instrument pe care îl avem în prezent” pentru urmărirea emisiilor de metan. „Dacă închideți flăcările, oamenii nu le văd, așa că nu se plâng. Dar asta înseamnă că nu este vizibil nici din spațiu prin majoritatea metodelor utilizate pentru a urmări volumele de emisii”, continuă omul de știință.

  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCBusiness și pe Google News

Ţi s-a părut interesant acest articol?

Urmărește pagina de Facebook DCBusiness pentru a fi la curent cu cele mai importante ştiri despre evoluţia economiei, modificările fiscale, deciziile privind salariile şi pensiile, precum şi alte analize şi informaţii atât de pe plan intern cât şi extern.