Ministerul Justiției vorbește despre prudență bugetară, politici restrictive și cheltuieli reduse, dar evită să răspundă limpede la întrebările esențiale: ce se taie concret, cât se economisește, unde se reduc cheltuielile, dacă vor exista restructurări și câți oameni ar putea fi afectați.
Într-un răspuns transmis DCBusiness, instituția enumeră măsuri generale - reducerea unor servicii de mentenanță, pază, curățenie, telefonie, cartușe, corespondență tipărită -, dar nu indică o țintă totală de reducere a cheltuielilor pentru anul 2026 și nici nu prezintă un plan coerent de restructurare.
Cu alte cuvinte, Ministerul Justiției confirmă că există presiune pe buget, dar nu explică exact cum va fi gestionată.
DCBusiness a solicitat Ministerului Justiției informații punctuale privind planul de reducere a cheltuielilor și personalului în 2026. Întrebările au vizat existența unui plan aprobat sau în curs de aprobare privind restructurarea aparatului propriu, numărul de posturi aprobate, ocupate și vacante, eventuale disponibilizări, direcțiile vizate, calendarul măsurilor, categoriile de cheltuieli care vor fi reduse și valoarea economiilor estimate.
Răspunsul primit nu clarifică însă aceste puncte. Ministerul transmite, în principal, că a cerut instituțiilor din subordine sau coordonare să aplice „o politică de cheltuieli restrictive, prudente și echilibrate”, având în vedere principiile economicității, eficacității și eficienței.
Formularea este corectă administrativ, dar insuficientă jurnalistic și public. Ea nu spune ce se întâmplă efectiv în sistem.
Ministerul Justiției afirmă că a recomandat reducerea cheltuielilor bugetare și o gestionare mai eficientă a fondurilor publice. Printre măsurile indicate se află renunțarea la anumite servicii de mentenanță, reducerea serviciilor de pază și curățenie, diminuarea cheltuielilor cu telefonia prin reducerea numărului de abonamente, reducerea costurilor cu achiziția de cartușe prin servicii de reumplere, instalarea de senzori de mișcare în spațiile comune și transmiterea corespondenței prin mijloace electronice.
Problema este că toate aceste măsuri sunt prezentate fără cifre. Ministerul nu spune câte contracte de mentenanță au fost eliminate, ce servicii de pază sau curățenie au fost reduse, câte abonamente telefonice au fost tăiate, câți bani se economisesc din reumplerea cartușelor sau ce impact bugetar are trecerea la corespondență electronică.
În lipsa acestor informații, răspunsul rămâne la nivelul unei liste de intenții administrative, nu al unui plan real de reducere a cheltuielilor.
Singura informație financiară clară din răspuns privește diferența dintre necesarul solicitat și bugetul aprobat pentru bunuri și servicii.
Ministerul Justiției arată că, la fundamentarea bugetului pentru anul 2026, a transmis Ministerului Finanțelor un necesar total de 6.680.650 mii lei pentru instanțele judecătorești și instituțiile din subordine pentru care are calitatea de ordonator principal de credite.
Pentru Titlul II - „Bunuri și servicii” - au fost solicitate 765.148 mii lei. Din această sumă, 403.507 mii lei reprezentau cheltuieli de organizare și funcționare, iar 361.641 mii lei erau pentru onorarii avocați, acte de procedură, traduceri și expertize.
Bugetul aprobat pentru 2026 este însă de 4.326.008 mii lei credite bugetare, iar pentru Titlul II - „Bunuri și servicii” - au fost aprobate 515.000 mii lei. Asta înseamnă cu 250.148 mii lei mai puțin față de necesarul centralizat transmis de ordonatorii secundari și terțiari de credite.
Aceasta este, de fapt, informația majoră: Justiția intră în 2026 cu un buget de funcționare sub necesarul calculat intern. Dar Ministerul nu explică exact unde se va simți această diferență.
Ministerul Justiției admite că fondurile repartizate ordonatorilor secundari și terțiari de credite au acoperit „strict necesarul” pentru desfășurarea activității în condiții minime.
Această formulare ridică o întrebare importantă: ce înseamnă, concret, condiții minime pentru instanțe și instituțiile din subordinea Ministerului Justiției?
În răspunsul transmis nu se precizează dacă pot apărea întârzieri în plata unor servicii, blocaje administrative, amânări de achiziții, limitări ale unor activități sau presiuni suplimentare asupra instanțelor. Ministerul spune doar că vor fi asigurate serviciile cu caracter de regularitate și alte servicii indispensabile funcționării instituțiilor.
Altfel spus, sistemul ar urma să funcționeze, dar nu este clar cu ce costuri operaționale și cu ce compromisuri.
Ministerul Justiției precizează că fondurile aprobate pentru bunuri și servicii în 2026 sunt la nivelul execuției din 2025. În același timp, instituția invocă majorări de costuri care nu pot fi ignorate: liberalizarea prețurilor la energia electrică, creșterea salariului minim pe economie, impactul asupra serviciilor de pază, curățenie și mentenanță, precum și majorarea TVA de la 19% la 21%.
Această explicație arată că presiunea bugetară este reală. Dacă bugetul rămâne la nivelul anului anterior, dar costurile cresc, aceeași sumă cumpără mai puține servicii.
Totuși, Ministerul nu explică ce servicii vor fi afectate în mod concret. Nu spune dacă anumite contracte vor fi renegociate, reduse, amânate sau eliminate. Nu spune ce instituții din sistem vor resimți cel mai puternic această presiune. Nu spune dacă instanțele, penitenciarele sau alte structuri din subordine se vor confrunta cu limitări suplimentare.
Pe zona de personal, Ministerul Justiției transmite că aparatul propriu are 435 de posturi prevăzute în statul de organizare. Dintre acestea, 318 sunt ocupate, inclusiv posturile temporar ocupate, iar 117 sunt vacante, inclusiv posturile temporar vacante.
Aceste cifre sunt utile, dar răspunsul se oprește exact acolo unde începea partea importantă.
Ministerul nu spune dacă posturile vacante vor fi desființate, blocate sau păstrate. Nu precizează dacă există o analiză privind reducerea aparatului propriu. Nu indică niciun compartiment vizat, niciun calendar și nicio țintă de reducere.
În condițiile în care întrebarea viza explicit eventuale disponibilizări sau restructurări, absența unui răspuns clar este relevantă. Fie Ministerul nu are un plan concret, fie nu îl comunică public.
Cea mai mare problemă a răspunsului este lipsa unei ținte. Ministerul Justiției nu indică o valoare totală a economiilor urmărite în 2026. Nu spune dacă reducerea va fi de 1%, 5%, 10% sau alt nivel. Nu spune câți bani ar trebui economisiți prin măsurile anunțate.
De asemenea, nu există un calendar. Nu se precizează ce măsuri au fost deja aplicate, ce măsuri urmează, când vor fi implementate și când se va putea evalua impactul lor.
În locul unui plan de reducere a cheltuielilor, răspunsul oferă o descriere generală a unor recomandări transmise instituțiilor din subordine. Diferența este importantă: o recomandare nu este același lucru cu o reformă, iar o listă de cheltuieli posibile nu este același lucru cu o economie bugetară cuantificată.
Ministerul Justiției mai arată că a acordat atenție prioritizării investițiilor finanțate din fonduri externe nerambursabile, în special prin Planul Național de Redresare și Reziliență, pentru a limita impactul asupra bugetului național.
Această precizare este importantă, dar nu răspunde la problema de fond. PNRR poate ajuta la investiții, digitalizare sau proiecte punctuale, dar nu acoperă în mod obișnuit presiunea de zi cu zi a cheltuielilor curente: pază, curățenie, utilități, servicii, consumabile, acte de procedură, traduceri, expertize sau onorarii.
Or, exact aici apare diferența de 250 de milioane de lei între necesarul solicitat și suma aprobată pentru bunuri și servicii.
În concluzie, răspunsul Ministerului Justiției confirmă că instituția și structurile din subordine funcționează în 2026 cu presiune bugetară importantă. Confirmă că bugetul pentru bunuri și servicii este cu peste 250 de milioane de lei sub necesarul solicitat. Confirmă că se cer reduceri la cheltuieli curente. Confirmă că există 117 posturi vacante în aparatul propriu.
Nu există o țintă totală de economii. Nu există un plan de restructurare prezentat public. Nu există un număr de posturi care vor fi reduse. Nu există o listă a direcțiilor vizate. Nu există un calendar. Nu există o estimare a impactului. Nu există o explicație clară privind felul în care instituțiile din sistem vor funcționa cu mai puțini bani decât au cerut.
Iar într-un an în care statul vorbește tot mai des despre reducerea cheltuielilor, un astfel de răspuns arată mai degrabă lipsă de transparență decât rigoare administrativă. Ministerul Justiției spune că strânge cureaua, dar nu spune nici cât, nici unde, nici cu ce efecte.
